9 Remedii eficente pentru dureri de rinichi

De către

-

iunie 1, 2019

Pastrati-va hidratat si beti cel putin opt pahare de apa pe zi. Acesta este una dintre sfaturile de baza pentru a mentine un stil de viata sanatos. Acesta este, de asemenea, cel mai de baza si cel mai important remediu atunci cand va confruntati cu dureri de rinichi, deoarece permite eliminarea pietrelor la rinichi si, de asemenea, impiedica formarea de pietre noi. Apa, de asemenea, elimina toxinele.

Apa poate fi suficienta pentru a trata durerea de rinichi, dar exista si alte componente care pot ajuta la tratarea si eliminarea durerii la rinichi. Este necesar sa beti un pahar de apa dupa ce ati consumat alte tipuri de tratamente de la domiciliu.

Remedii naturiste pentru dureri la rinichi

Inainte de a incerca orice remediu la domiciliu, este important sa cautati sfatul medicului in legatura cu acestea, mai ales daca sunteti insarcinata. Ei va pot ghida in privinta tipului de tratament care va convine cel mai bine. De asemenea, medicul dumneavoastra va poate da sfaturi daca aceste optiuni de remediu pot provoca unele complicatii pentru starea dumneavoastra.

Apa

Bautul a opt pahare de apa pe zi este consumul zilnic de apa recomandat, dar daca suferiti de dureri de rinichi, incercati sa adaugati mai multe pahare si sa beti doisprezece pahare de apa pe zi. Acest lucru va permite pietrelor sa iasa.

Continuati sa beti multa apa, chiar daca pietrele au fost eliminate deja. Deshidratarea este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii la rinichi.

Incercati sa observati culoarea urinei. O urina sanatoasa trebuie sa aiba o culoare galben deschisa. Urina de un galben inchis la culoare sau maronie este un semn de deshidratare.

Legume si fructe apoase

Consumand legume si fructe apoase cum ar fi castraveti, mere, fructe de padure, rodii, rosii si pepene verde ajuta la imbunatatirea functiei rinichilor si, de asemenea, elimina toxinele din organism.

Apa proaspata de cocos / suc

Consumul de suc proaspat de nuca de cocos sau de apa este, de asemenea, bun pentru durerile de rinichi, deoarece este un diuretic, ceea ce inseamna ca mareste trecerea urinei, ajutand, prin urmare, la spalarea bacteriilor din tractul urinar. Apa de nuca de cocos previne si vindeca infectii ale tractului urinar.

Este important sa beti apa proaspata de nuca de cocos si nu cele imbuteliate, deoarece odata ce apa de nuca de cocos a fost expusa si modifica temperatura, isi pierde nutrientii si puterile naturale de vindecare.

Suc de afine

Sucul de afine este una dintre modalitatile cele mai eficiente de a trata durerea de rinichi cauzata de infectia tractului urinar. Sucul de afine opreste E.coli, bacteriile responsabile pentru infectia tractului urinar, de a se lipi de peretii tractului urinar.

Rosii

Sucul de rosii este cunoscut pentru a elimina infectia si pietrele in rinichi, reducand in acelasi timp durerea. Exista doua moduri de utilizare a rosiilor pentru eliminarea durerii de rinichi.

Extrageti sucul de rosii folosind un blender. Beti un pahar de suc proaspat de rosii inainte de mese.

Varza

Varza elimina toxinele din organism. Varza poate fi aplicata direct pe zonele dureroase. Pentru a face o invelitoare, puneti 2 pana la 4 frunze de varza, 2 cepe tocate, 3 – 4 maini de tarate si apa intr-o oala. Aplicati stratul pe zona afectata si lasati-o timp de 1 pana la 2 ore sau peste noapte. Continuati sa aplicati pana cand durerea renala a disparut.

Apa cu lamaie

Adaugati lamaie proaspat stoarse in apa. Puteti bea acest lucru oricand, dar cel mai bine este luat dimineata pe un stomacul gol. Acidul citric si acidul acetic din lamai descompun pietrele la rinichi si le indeparteaza din corp. Lamaile contin citrat, o substanta chimica care opreste formarea de pietre de calciu. Citratul poate de asemenea sa descompuna pietre mari in mici pentru a le permite sa treaca usor. Sucul de lamaie are multe alte beneficii pentru sanatate, la fel cum ajuta la inhibarea cresterii bacteriilor.

Busuioc

Busuiocul are o natura detoxifianta si diuretica din cauza acidului acetic pe care il contine, care imbunatateste functia rinichilor si ajuta la indepartarea pietrelor din rinichi. Busuiocul reduce, de asemenea, nivelurile de acid uric astfel reduce riscul de a avea pietre in viitor.

Frunzele de busuioc proaspete sau uscate pot fi folosite pentru a face ceai. Sucul de busuioc proaspat poate fi si o alta optiune.

Sucul de busuioc nu poate fi luat mai mult de 6 saptamani. Aceasta poate duce la scaderea tensiunii arteriale, scaderea nivelului de zahar din sange si cresterea sangerarii.

Otet de mere

Otetul de mere are acid citric care ajuta la dizolvarea pietrelor de rinichi. De asemenea, poate ajuta la alcalinizarea urinei si a sangelui. Aceasta creste acizii stomacului pentru a opri formarea de pietre noi. Ajuta la usurarea durerii cauzate de pietrele la rinichi.

Adaugati 2 linguri de otet de mere intr-un pahar de apa. Beti amestecul pe parcursul zilei.

Se recomanda sa nu beti mai mult de 100 ml de amestec pe zi, deoarece poate duce la osteoporoza si la un nivel scazut de potasiu.

Număr scăzut de celule albe din sânge (leucopenie) – Simptome și cauze

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 28, 2019

0

Sângele uman are multe celule și substanțe chimice, toate jucând roluri diferite în menținerea și restabilirea sănătății. Una dintre aceste componente sunt celulele albe din sânge, care sunt, de asemenea, cunoscute sub denumirea de leucocite. Aceste celule ajută la protejarea corpului și la combaterea infecțiilor. Prea mult sau prea puțin din aceste celule albe din sânge poate fi un semn al bolii și poate afecta și capacitatea organismului de a se apăra.

Ce este Leucopenia?

Leucopenia este termenul medical pentru nivelurile scăzute de celule albe din sânge. Aceste celule sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de leucocite, prin urmare, termenul leucopenie (-penia înseamnă reducere anormală). Nivelul de celule albe din sânge poate varia într-un anumit grad în limitele normale. Unii oameni pot avea un nivel ușor mai scăzut decât în mod normal, fără a avea probleme de sănătate asociate.

Există multe tipuri diferite de celule albe din sânge. Un număr scăzut de celule albe din sânge, de exemplu, neutrofile, este cunoscut ca neutropenie. În mod similar, celulele albe din sânge sunt o componentă a tuturor celulelor sanguine, de asemenea cunoscute sub denumirea de număr total de sânge (CBC). Leucopenia este un număr scăzut al numărului total de celule albe din sânge circulant. La cealaltă extremă, un nivel ridicat al numărului de leucocite este cunoscut ca leucocitoză.

Semne și simptome ale leucopeniei

Este posibil să existe întotdeauna semne și simptome imediate ale numărului scăzut de celule albe din sânge. Acesta este adesea descoperit după efectuarea testelor de sânge ca un număr total de sânge (CBC). Limita la adulți este un număr de celule albe din sânge de 4.000 de celule pe microlitru de sânge. Orice citire sub acest nivel ar fi leucopenie (număr scăzut de globule albe).
Semnele și simptomele numărului mic de celule albe din sânge pot fi vagi și nespecifice. De asemenea, poate varia în funcție de boala de bază prezentă la momentul respectiv. Aceste semne și simptome pot include:

Tuse
Diaree
Oboseală
Febră
Transpirații nocturne
Dificultăți de respirație
Eritem
Umflarea ganglionilor limfatici
Pierderea involuntară în greutate

Unul sau mai multe simptome pot fi prezente. Infecțiile recurente, chiar și diferite tipuri de infecții, pot fi, de asemenea, un semn al scăderii numărului de leucocite.

Cauze număr scăzut de leucocite

Celulele albe din sânge sunt produse în măduva osoasă în mod constant și sunt eliberate în circulație. Celulele noi înlocuiesc celulele vechi care se uzează sau mor. Celulele sanguine albe sunt, de asemenea, păstrate în rezervă în organe, cum ar fi splina și apoi trimise la zone ale corpului care au cea mai mare nevoie în timpul anumitor stări de boală, cum ar fi o infecție. Un număr mic de celule albe din sânge este, de obicei, o indicație a producerii necorespunzătoare a celulelor sau a unei defalcări rapide a celulelor albe din sânge. Unele dintre posibilele motive pentru un număr scăzut de celule albe din sânge sunt prezentate mai jos.

Infecții

Infecțiile prelungite și răspândite pot duce la supraîncărcarea și epuizarea resurselor celulelor albe din sânge în organism. Unele boli virale pot, de asemenea, să perturbe producerea de celule albe din sânge de către măduva osoasă. Infecțiile cum ar fi HIV pot viza direct și distruge anumite celule albe din sânge. Scăderea numărului de leucocite poate fi în continuare afectate de malnutriție și anumite medicamente în timpul unei infecții.

Cancer

Cancerul poate afecta numărul de celule albe din sânge în mai multe moduri. Unele tipuri de cancer pot afecta direct țesutul măduvei osoase sau pot opri producerea de celule albe din sânge, cum ar fi leucemia. Tratamentele împotriva cancerului, cum ar fi chimioterapia, poate duce, de asemenea, la scăderea numărului de celule albe din sânge, datorită acțiunii lor asupra mișcării celulelor albe din sânge și măduva osoasă, în timp ce radiația poate distruge țesutul din măduvă osoasă și celule albe din sânge.

Boli autoimune

Anumite boli autoimune pot ataca, distruge și / sau supara măduva osoasă sau celulele albe din sânge. Acest lucru poate fi văzut în condiții cum ar fi SLE (lupus eritematos sistemic) și artrita reumatoidă. Perturbarea poate fi uneori doar temporară și poate scădea atunci când starea este în remisie sau este administrată corect.

Afectiuni congenitale

Există anumite condiții care pot să apară de la naștere, ceea ce poate duce la o activitate mai mică decât cea normală a măduvei sau poate opri circulația celulelor albe din sânge. Sindromul Kostmann este o tulburare congenitală în care măduva osoasă produce mai puține neutrofile. Într-o altă tulburare congenitală cunoscută sub numele de mielocystexie, neutrofilele nu pot intra în fluxul sanguin.

Medicamente

Diferite medicamente diferite pot duce la scăderea numărului de celule albe din sânge, afectând producția de celule din măduva osoasă sau distrugând celulele albe din sânge. Alte substanțe, cum ar fi arsenul, pot duce, de asemenea, la un numar scazut de leucocite ca rezultat al otrăvirii.

Afectiuni ale splinei

Splina este un rezervor de sânge și celule albe din sânge. Când este necesar, splina poate trimite mai multe celule albe din sânge în circulație. Cu toate acestea, maturarea și depozitarea celulelor albe din sânge pot fi afectate în anumite condiții ale splinei.

Etnia

O celulă albă sub prag poate fi observată în anumite etnii. Persoanele din etnie africană sau din Orientul Mijlociu pot avea un număr mai mic de celule albe din sânge. Acest lucru este considerat normal și pot fi sănătoși. Cu toate acestea, un număr foarte mic de celule albe din sânge este încă anormal.

Lista condițiilor care cauzează leucopenie

Acestea sunt condiții în care poate apărea un număr scăzut de globule albe din sânge.

SIDA
Anemia
Cancer
Chimioterapie
Boala lui Crohn

Medicamente precum anumite antibiotice, antihistaminice, corticosteroizi, diuretice, medicamente tiroidiene și alte medicamente.

Infecția cu HIV
Infecții, altele
Leucemie
Boala hepatică
Sindromul Kostmann
Subnutriție
Sindroame mielodisplazice
Mielocatexia
Otrăvire, exemplu de arsenic
Artrita reumatoidă
Sarcoidoza
Lupus eritematos sistemic (SLE)
Tuberculoza
Deficiențe de vitamine

Alte afecțiuni care nu sunt enumerate aici pot, de asemenea, cauza sau contribui la scăderea numărului de globule albe.

Un număr scăzut de celule albe din sânge poate să nu fie fatal, dar poate crește riscul bolilor și infecțiilor grave. Prin urmare, este important ca un număr scăzut de celule albe din sânge să fie monitorizat în mod regulat de către un medic specialist și tratat corespunzător ori de câte ori este posibil. Nu așteptați să apară semne sau simptome de boală gravă înainte de a solicita asistență medicală.

Antioxidanții: ce sunt, beneficii dovedite, alimente antioxidante și altele (bazate pe dovezi)

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 25, 2019

1

Antioxidanții sunt compuși naturali care ajută la prevenirea radicalilor liberi de deteriorarea celulelor din organism. Antioxidanții se găsesc în multe fructe, legume, băuturi și suplimente.

Consumul de alimente bogate în antioxidanți este important pentru a vă ajuta să vă protejați celulele împotriva daunelor cauzate de radicalii liberi. O acumulare a acestor molecule dăunătoare (specii reactive de oxigen sau ROS) poate crește stresul oxidativ în organism. Acest lucru poate duce la o serie de boli cronice, inclusiv boli de inima, diabet de tip 2, artrita reumatoida si cancer.

Alimentele bogate în antioxidanți includ fructe și legume proaspete, leguminoase, nuci și fructe de pădure. În general, aceste alimente sănătoase conțin vitamine antioxidante, cum ar fi vitamina A, C și E. Activitatea antioxidantă din alimente vine de asemenea din nutrienți cum ar fi mangan, seleniu și alte substanțe fitochimice care vă ajută să vă mențineți sănătoși.

Băuturile antioxidante conțin, de asemenea, compuși cu activitate de curățare a radicalilor liberi. De exemplu, ceaiul verde și vinul roșu conțin polifenoli antioxidanți care ajută la prevenirea deteriorării structurii celulelor ADN din cauza oxidării.

În acest articol, veți afla ce sunt antioxidanții și de ce sunt atât de importanți pentru sănătatea dumneavoastră. Veți afla, de asemenea, despre cele mai bune alimente antioxidante care vă vor ajuta să vă mențineți sănătoși.

Ce sunt antioxidanții?

Antioxidanții sunt diverse vitamine, minerale și fitochimice care se găsesc în plante și în anumite produse de origine animală. Antioxidanții acționează prin neutralizarea efectelor radicalilor liberi și uneori sunt menționați ca și “răpitori de radicali liberi”.

Medicii spun că radicalii liberi apar atunci când oxidarea în organism creează molecule instabile. Acești “radicali liberi” fură electroni de la alte molecule care pot duce la deteriorarea ADN a celulelor. Prea multe dintre aceste molecule reactive instabile din organism pot duce la anumite boli cronice care sunt dificil de tratat.

Jurnalul Antioxidanti spune ca antioxidantii sunt esentiali pentru buna functionare a rinichilor, ficatului si digestiei.

Cercetatorii spun ca motivul pentru care este important sa mananci alimente bogate in antioxidanti este ca organismul nu poate produce vitamine antioxidante. Consumul unei diete bine echilibrate, care include antioxidanții, vă ajută să păstrați echilibrul adecvat pentru a vă stimula sănătatea.

Mai târziu, în articol, veți afla cum oamenii de știință măsoară nivelurile de antioxidanți din alimente.

Lista de antioxidanți

Să aruncăm o scurtă privire asupra celor mai buni antioxidanți care pot contribui la sănătate:

Beta caroten

Beta-carotenul este pigmentul antioxidant care oferă culoare multor fructe și legume. Studiile au arătat că beta-carotenul poate promova o stare bună de sănătate atunci când obțineți suficient din ea în dieta dumneavoastră. Beta-carotenul se transformă în vitamina A și a fost legat de un sistem imunitar mai puternic, o vedere mai bună și un risc mai scăzut de cancer și boli de inimă.

Vitamina C

Unul dintre cei mai cunoscuți antioxidanți este vitamina C care se găsește în fructe citrice, ardei gras, legume verzi și fructe de pădure. Cercetările au arătat că proprietățile antioxidante ale vitaminei C ajută la protejarea organismului de efectul dăunător al radicalilor liberi. Vitamina C a fost legată de un sistem imunitar sănătos, cu mai puține infecții, o vdere mai bună, o sănătate îmbunătățită a inimii și un risc mai scăzut de cancer.

Vitamina E

O alta vitamina cu activitate puternic antioxidanta este vitamina E. Studiile au arătat că toate formele de vitamină E contribuie la neutralizarea efectelor radicalilor liberi și, de asemenea, la inflamația mai mică. Multe nuci, semințe și uleiuri sănătoase sunt surse bune de vitamina E.

Licopenul

Licopenul este un antioxidant care se găsește în roșii și alimentele pe bază de tomate. Acest tip de antioxidant este o formă de vitamina A care are proprietăți de curățare a radicalilor liberi. O dietă bogată în licopen a fost legată de o mai bună sănătate cardiovasculară și de cazuri mai scăzute de cancer.

Luteina

Luteina este un carotenoid și una dintre vitaminele antioxidante care este esențială pentru o bună vedere și pentru a proteja împotriva degenerării maculare legate de vârstă. Unele studii au constatat că luteina ajută la prevenirea efectelor nocive ale stresului oxidativ în retină, care, la rândul său, protejează împotriva bolii oculare.

Zeaxantina

Zeaxantina este un alt antioxidant care, împreună cu luteina, vă ajută să vă protejați vederea de răul pe care radicalii liberi îl pot face. Zeaxantinul este, de asemenea, un carotenoid și oferă alimente precum morcovii, somonul și ouăle de culoare portocalie sau galbenă.

Bioflavonoide

Substanțele antioxidante naturale numite bioflavonoide se găsesc în multe legume, plante, ceai și vin. Flavonoidele acoperă multe tipuri de antioxidanți care includ fitoestrogeni, flavanoli, flavoni, antociani, catechine și polifenoli. Studiile au arătat că flavonoidele au activitate de curățare a radicalilor liberi pentru a ajuta la scăderea inflamației, pentru a stimula funcția cognitivă, pentru a menține oasele sănătoase și pentru a îmbunătăți sănătatea cardiovasculară.

Mangan

Alimentele care conțin mangan pot ajuta la protejarea integrității celulelor, deoarece acestea combate daunele oxidative.

Seleniu

Un mineral antioxidant important este seleniul deoarece ajuta la prevenirea stresului oxidativ care poate afecta ADN-ul in celule. Asigurați-vă că dieta dvs. include alimente bogate în seleniu, cum ar fi nuci de Brazilia, carne de pui și fructe de mare, poate ajuta la protejarea împotriva diferitelor boli cronice.

Coenzima Q10

Coenzima Q10 (CoQ10) este un antioxidant important care reduce inflamația și neutralizează activitatea radicalilor liberi. Studiile au arătat că CoQ10 poate fi un supliment antioxidant benefic pentru a ajuta la recuperarea mai bună după o intervenție chirurgicală. Antioxidantul CoQ10 este, de asemenea, important pentru sănătatea dentară.

Acidul alfa lipoic (ALA)

Un alt antioxidant important găsit în alimente precum spanacul, roșiile, morcovii, sfecla și broccoli este acidul alfa lipoic. Acest agent de curățare a radicalilor liberi ajută la protejarea împotriva bolilor neurodegenerative, a diabetului zaharat, a cataractei și a îmbolnăvirilor legate de vârstă.

Beneficiile antioxidanților

Alimentele antioxidante sunt bune pentru a vă ajuta să vă protejați sănătatea de efectele negative ale radicalilor liberi.

Cercetătorii explică faptul că acumularea de radicali liberi poate duce la stres oxidativ. Radicalii liberi au ca rezultat o parte normală a metabolismului celular. Cu toate acestea, factorii de mediu cum ar fi poluarea, radiațiile și fumul de țigară pot adăuga la problema stresului oxidativ.

Beneficiile antioxidanților sunt că acestea vă ajută să vă protejați corpul împotriva bolilor degenerative și cronice cauzate de stresul oxidativ. Reducerea numărului de radicali liberi poate contribui la prevenirea bolilor cum ar fi boala Alzheimer, bolile cardiovasculare, tulburările autoimune, cancerul și problemele de vedere.

Să arătăm mai multe detalii cu privire la beneficiile pe care le obțineți de la o dietă bogată în antioxidanți.

Ajută sănătatea cardiovasculară

Vitamina C este un antioxidant puternic care are un număr de beneficii pentru inima și sistemul vascular.

Un studiu din 2015 a constatat că un aport ridicat de alimente antioxidante bogate în vitamina C sunt legate de cazurile mai scăzute de boli de inimă.

Un alt mod în care antioxidanții vă protejează sănătatea inimii este că acestea ajută la scăderea tensiunii arteriale. Studiile au arătat că agenții de reducere a radicalilor liberi, cum ar fi vitamina A, vitamina C, vitamina E, flavonoide, CoQ10 și ALA, au toate un efect hipotensiv (scăderea tensiunii arteriale).

Aceste descoperiri sunt în armonie cu recomandarea American Heart Association de a crește consumul de fructe și legume pentru a ajuta la controlul hipertensiunii arteriale.

Stimulează sănătatea cognitivă

Vitaminele și mineralele antioxidante sunt, de asemenea, esențiale pentru a vă menține creierul sănătoas și pentru a ajuta la prevenirea bolilor cognitive legate de vârstă.

Unele rapoarte indică faptul că alimente bogate în antioxidanți pot acționa ca antidepresive naturale. De exemplu, abordarea deficiențelor vitaminelor A, C și E poate contribui la îmbunătățirea simptomelor tulburărilor mentale legate de stres. Suplimentele antioxidante pot ajuta la ameliorarea simptomelor la unii oameni cu tulburare de panică generală.

Alte alimente bogate în vitamine și băuturi antioxidante, cum ar fi ceaiul, pot contribui, de asemenea, la îmbunătățirea sănătății cognitive. Carotenoizii, flavonoidele și vitaminele C și E contribuie la boala sănătății creierului. Deși unele studii sunt neconcludente, există dovezi că includerea alimentelor cu antioxidanti în dieta are un efect pozitiv asupra sănătății mintale.

Crește sistemul imunitar

Reducerea efectelor speciilor reactive de oxigen (ROS) ajută la limitarea stresului pe care îl produc asupra sistemului imunitar. Acest lucru înseamnă că o dietă bogată în alimente antioxidante poate ajuta la prevenirea infecțiilor sau chiar la prevenirea acestora în primul rând.

Cercetătorii spun că trebuie să mențineți un echilibru perfect între radicalii liberi și antioxidanții pentru a vă menține apărarea imună a corpului. Compușii antioxidanți, cum ar fi seleniul, vitaminele C și A, beta-carotenul și CoQ10, au activitate antioxidantă puternică.

Obținerea numărului necesar de antioxidanți este necesară pentru un răspuns imunitar sănătos în organism și pentru a preveni o serie de afecțiuni autoimune. Antioxidanții lucrează pentru a vă proteja celulele de deteriorare prin limitarea efectului dăunător al radicalilor liberi.

Stimularea imunității cu antioxidanții potriviți poate ajuta la prevenirea bolilor precum cancerul, artrita reumatoidă, boala Parkinson și alte afecțiuni legate de inflamație.

Ajută în prevenirea cancerului

Deoarece antioxidantii ucid radicalii liberi si ajuta la prevenirea leziunilor celulare, antioxidantii sunt importanti pentru protectia impotriva cancerului.

Institutul National al Cancerului raporteaza ca activitatea radicalilor liberi poate juca un rol in dezvoltarea anumitor tipuri de cancer. Corpul folosește antioxidanți din surse dietetice pentru a neutraliza efectul radicalilor liberi. Fructele, legumele și semințele sunt alimente antioxidante.

Unele studii arată că nu există dovezi concludente cu privire la beneficiile luării suplimentelor antioxidante pentru prevenirea bolilor cronice, cum ar fi cancerul. Cu toate acestea, există rapoarte care indică faptul că unele tipuri de antioxidanți pot ajuta la limitarea ROS excesivă în timpul tratamentelor de chimioterapie. De exemplu, seleniul, vitamina C, vitamina E și carotenoidele pot ajuta la încetinirea sau prevenirea răspândirii anumitor celule canceroase.

Dacă suferiți un tratament pentru cancer, este important să discutați cu medicul dumneavoastră cu privire la utilizarea antioxidanților împreună cu terapia cancerului.

Este necesară pentru o vedere bună

Luteina, zeaxantina, beta-carotenul și vitamina C sunt cei mai buni antioxidanți pentru a preveni problemele de vedere legate de stresul oxidativ.

Analiza din 2017 privind rolul antioxidanților și la o buna vedere a constatat că alimentele antioxidante pot scădea riscul de cataractă, degenerecența maculară legată de vârstă și glaucomul. Sa constatat că o dietă bogată în fructe și legume și limitarea cărnii roșii ajută la protejarea împotriva problemelor de vedere legate de vârstă.

Asociația Optometrică Americană recomandă să luați câte 5 porții de fructe și legume în fiecare zi pentru a reduce efectele stresului oxidativ asupra vederii. De asemenea, 2 porții de fructe cu coajă lemnoasă vă pot ajuta să obțineți suficienți antioxidanți ai vitaminei E.

Poate reduce riscul de artrită reumatoidă

Consumul de alimente bogate în antioxidanți contribuie la scăderea stresului oxidativ și poate preveni poliartrita reumatoidă.

Deoarece antioxidanții reduc inflamația prin neutralizarea speciilor reactive de oxigen, ele pot fi utile în tratarea artritei reumatoide.

Un studiu pilot care a implicat 8 femei a constatat că creșterea nivelului de antioxidanți a contribuit la reducerea simptomelor artritei reumatoide. Nivelurile serice ridicate ale antioxidanților au contribuit, de asemenea, la reducerea markerilor de stres oxidativ.

Cu toate acestea, rezultatele dintr-un număr mare de studii nu au găsit o legătură între reducerea riscului de artrită reumatoidă și creșterea aportului de antioxidanți. Cercetătorii au recunoscut că acest lucru se poate datora faptului că mulți factori sunt implicați în dezvoltarea condițiilor autoimune.

Promoveaza sănătatea ficatului și a rinichilor

Creșterea numărului de alimente bogate în antioxidanți din dieta dvs. vă ajută de asemenea la o funcționarea mai buna a ficatului și a rinichilor.

Antioxidanții sunt necesari pentru a preveni radicalii liberi din ficat cauzând stres oxidativ. Antioxidantele dietetice ajută la menținerea echilibrului oxidativ / antioxidant și pot preveni sau ajuta la tratarea bolilor legate de ficat.

Un studiu a subliniat că puternicul antioxidant vitamina C poate contribui la îmbunătățirea sănătății renale. Boala renala poate creste nivelul radicalilor liberi in organism. Creșterea nivelului de vitamina C în cazul în care există o deficiență poate ajuta la repararea leziunilor oxidative în rinichi.

Este bine să ne amintim că cercetătorii spun că rolul stresului oxidativ în boala hepatică și rinichi este complicat. Cu toate acestea, există suficiente dovezi care sugerează că antioxidanții joacă un rol crucial în menținerea sănătății organelor.

O modalitate de a preveni o creștere a stresului oxidativ în corpul dvs. este de a evita obiceiurile periculoase care vă afectează ficatul.

Ajută la menținerea sănătății pielii

Unul dintre beneficiile pentru sănătate ale antioxidanților este că vă păstrează aspectul sănătos al pielii și protejează împotriva semnelor vizibile de îmbătrânire.

Cercetătorii au descoperit că radicalii liberi pot deteriora celulele pielii și structura colagenului. Acest lucru poate duce la focalizarea cauzată de expunerea repetată la radiațiile ultraviolete, care cauzează linii fine și riduri și chiar și cancer de piele. Antioxidanții cum ar fi vitaminele A, C și E precum și CoQ10 și acidul alfa-lipoic limitează stresul oxidativ și au multe beneficii pentru piele.

O revizuire din 2014 a constatat că creșterea alimentelor pline cu antioxidanți, cum ar fi vitamina C și E, poate ajuta la protejarea împotriva daunelor provocate de soare. Alimentele bogate în carotenoide asigură, de asemenea, protecție împotriva daunelor provocate de radicalii liberi.

Antioxidanții pot ajuta dacă suferiți de acnee. Unele studii au constatat că persoanele cu acnee au deseori deficiențe de vitamina A, vitamina E și seleniu. Există unele dovezi că o dietă bogată în antioxidanți poate contribui la ameliorarea simptomelor de acnee.

Poate ajuta la întârzierea îmbolnăvirilor legate de vârstă

Aportul adecvat de antioxidanți din dieta dvs. poate ajuta la prevenirea diferitelor boli care sunt legate de procesul de îmbătrânire.

Oamenii de stiinta au descoperit ca consumul de fructe si legume care sunt pline cu antioxidanti poate intarzia procesul de imbatranire. Antioxidanții, cum ar fi polifenolii, pot juca un rol în prevenirea bolilor cronice cum ar fi bolile cardiovasculare, boala neurodegenerativă și cancerul.

Motivul pentru care antioxidanții întârzie de procesul de îmbătrânire este că acestea ajută la limitarea efectului activității radicalilor liberi.

Alimente bogate în antioxidanți (alimente antioxidante)

Există o serie de teste pe care oamenii de știință le folosesc pentru a determina efectul antioxidant al anumitor alimente.

O modalitate de a verifica conținutul antioxidant din alimente este de a testa cât de bine alimentele specifice neutralizează radicalii liberi. Aceasta se numește testul FRAP sau, capacitatea de reducere a fermelor plasmei. Rezultatele testelor FRAP sunt măsurate în milimoli (mmol) pe litru sau gram.

Alte teste pentru nivelurile antioxidante din alimente și băuturi includ testul capacității de absorbție a radiației cu oxigen (ORAC) sau capacitatea antioxidantă echivalentă Trolox (TEAC).

În general, un rezultat mai mare în aceste teste înseamnă o activitate antioxidantă mai mare a alimentelor sau băuturilor.

Fructe bogate în antioxidanți

Fructele proaspete sunt surse excelente de antioxidanți datorită conținutului ridicat de vitamine.

Care sunt cele mai bune fructe de consumat pentru a crește nivelurile antioxidante și a elimina radicalii liberi?

Citrice

Citricele sunt bogate in antioxidanti si pot ajuta la imbunatatirea imunitatii. Citricele cum ar fi lămâi, portocale și limes pot conține peste 170 de tipuri diferite de antioxidanți. Vitamina A, vitamina C, flavonoidele și limonoidele se combină pentru a face fructele citrice ridicate în antioxidanți.

Fructe de padure

Fructele de padure sunt o sursă excelentă de vitamine cum ar fi vitamina C și, prin urmare, sunt antioxidanți puternici.

Fructele care au cel mai mare scor în testul FRAP sunt coacaze negre, zmeura și murele.

Legume bogate în antioxidanți

Împreună cu fructele, legumele sunt una dintre cele mai bune surse de antioxidanți deoarece conțin vitamine, compuși fitochimici și compuși bioactivi.

Studiile au arătat că unele dintre legumele cu cele mai multi antioxidanți sunt varza kale, anghinare, sfecla roșie și varză roșie.

Deși, din punct de vedere tehnic, un fruct, dar în mod obișnuit inclus ca o legumă în lumea culinară, roșiile sunt o importantă hrană antioxidantă, deoarece sunt o sursă bogată de licopen. Un studiu a constatat că combinarea produselor din tomate cu uleiul de măsline a crescut semnificativ rezultatele FRAP și, prin urmare, activitatea antioxidantă.

O altă importantă legume antioxidantă care trebuie să inclusă în dieta dvs. sunt morcovii. Morcovii sunt o sursă bogată de beta-caroten și ajută la creșterea nivelurilor de vitamină A în organism. De asemenea, cartofii dulci purpuriu sunt bogați în antioxidanți și au de 2,5 ori mai mulți antioxidanți (antociani) decât omologii lor de culoare portocalie.

Nucifere bogați în antioxidanți

Nucile sunt surse importante de vitamina E și sunt benefice pentru sănătatea dumneavoastră generală deoarece conțin grăsimi sănătoase.

Unele dintre cele mai bune fructe cu coajă lemnoasă de consumat pentru nivelurile lor ridicate de antioxidanți sunt nucile, castanele, alunele și migdalele.

Când vine vorba de scorurile ORAC, nuci pecani au obținut cea mai mare valoare în raport cu capacitatea antioxidantă. Pecanii au cel mai mare conținut de flavonoizi din fructe cu coajă lemnoasă cu 34 mg la 100 g.

Nucile de Brazilia sunt de asemenea un antioxidant important, deoarece este cea mai bună sursă de seleniu antioxidant. De fapt, doar nuca de Brazilia vă oferă mai mult decât suficiente cerințe de seleniu zilnic.

Bauturi antioxidante

Includerea de băuturi bogate în antioxidanți în alimentația dvs. este o altă modalitate excelentă de a vă stimula sănătatea și de a preveni diferite boli.

Ceai verde

Una dintre cele mai bune și mai sănătoase băuturi antioxidante de a consuma în mod regulat este ceaiul verde. Testele FRAP au descoperit că ceaiul verde conține mai mulți antioxidanți decât ceaiul negru sau ceaiul oolong. Activitatea radicală de captare a ceaiului verde se datorează compușilor catechinici.

Puteți cumpăra, de asemenea, pulbere de ceai verde ca supliment natural pentru a ajuta la stimularea sistemului imunitar.

Vin rosu

Când consumați cu moderatie, vinul roșu este o băutură antioxidantă care are beneficii pentru sănătatea inimii. Studiile au arătat că vinul roșu este o băutură antioxidantă puternică datorită nivelurilor ridicate de polifenoli, resveratrol și quercetin. Un pahar de vin rosu poate ajuta la scaderea stresului oxidativ si la reducerea inflamatiei in organism.

Există în medie 2,5 mmol de antioxidanți în fiecare 100 ml de vin roșu care pune vinul roșu pe lista băuturilor antioxidante de vârf.

Vinul alb și sucul de struguri sunt, de asemenea, băuturi cu un nivel bun de antioxidanți.

Suc de rodie

Cea mai bună băutură antioxidantă este sucul de rodie, deoarece acesta înregistrează cele mai mari rezultate din testele FRAP pentru nivelurile antioxidante. De fapt, studiile au arătat că conținutul de antioxidanți al sucului de rodie este comparabil cu cel din laptele matern uman.

Plante antioxidante

O modalitate de a mări conținutul de antioxidanți din alimentele pe care le pregătiți este să adăugați anumite ierburi și condimente care să înscrie bine pe analiza FRAP.

Curcumă

Componenta antioxidantă curcumină din turmeric oferă acestui condiment culorile și beneficiile pentru sănătate. Curcumina ajută la protejarea celulelor de deteriorarea ADN și are un efect antiinflamator în organism. Utilizarea curcuminei poate ajuta la prevenirea bolilor legate de inflamație și stresul oxidativ.

Ghimbir

Ghimbirul conține gingerols care au o capacitate antioxidantă puternică pentru a vă ajuta să vă mențineți sănătoși. Inclusiv ghimbir în dieta poate crește enzime antioxidante și ajuta la reducerea inflamației. De fapt, unele studii au arătat că ghimbirul este la fel de bun ca și vitamina C pentru potențialul său antioxidant.

Ghimbirul uscat are până la 24 mmol de antioxidanți per 100 g de pulbere.

Scorţişoară

Scorțișoară conține un număr de antioxidanți care ajută la reducerea efectelor oxidării.

Scorul FRAP al scorțișoarei este destul de impresionant, cu până la 140 mmol de antioxidanți la fiecare 100 de grame de scorțișoară uscată.

Modul de gatitre afecteaza antioxidanti din alimente

Un studiu publicat în 2009 în Jurnalul Internațional al Științelor Alimentației și Nutriției a verificat modul în care metodele de gătit afectează capacitatea totală antioxidantă (TAC) în legumele care sunt de obicei gătite înainte de consum.

Studiul a constatat că, în general, fierberea a avut ca rezultat modificări pozitive ale TAC, în timp ce pan-prăjirea a avut un efect negativ general asupra TAC. Cu toate acestea, prăjirea adâncă a dus la o creștere a TAC a cartofului, a anghinarei și a vinetei, dar o reducere a TAC a ciupercilor și a cepei.

Cu toate acestea, căldura poate duce, de asemenea, la pierderea unor substanțe nutritive. De exemplu, un studiu realizat de Universitatea din Arkansas a constatat că morcovii fierți și prajiți conțin mai mulți acizi fenolici și carotenoide totale decât morcovii cruzi, dar în ceea ce privește vitamina C sensibilă la căldură, un studiu din 2018 microprodusele au păstrat concentrații mai mari de vitamina C decât dacă se fierbe. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca folosirea apei de gatit minime si gatitul pentru perioade mai scurte de timp ar trebui sa conduca la o mai mare retentie a vitaminei C.

Riscurile antioxidantilor și efectele secundare

Când vine vorba de îmbunătățirea stării de sănătate prin creșterea antioxidanților, este bine să ne amintim că mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine.

În general, ar trebui să obțineți suficienți antioxidanți pentru sănătate printr-o dietă sănătoasă. Trebuie să încercați să consumați cantități adecvate de alimente bogate în antioxidanți. Aceasta inseamna sa mancati multe fructe si legume in fiecare zi.

Este important să rețineți că luarea prea multor suplimente antioxidante poate avea chiar și un efect negativ asupra sănătății dumneavoastră. Utilizarea unor cantități mari de antioxidanți, cum ar fi vitamina A, E și beta-caroten, ar putea exacerba stresul oxidativ în organism.

Surse medicale:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5745491/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3249911/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10511324

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC80172/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4120831/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3783921/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5465813/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3705341/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3217882/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2991687/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5053088/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2698273/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15523104

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2900941/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5537833/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24964816

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21226664

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5894784/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2572622/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7898413

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6049644/

https://pubs.acs.org/doi/abs/10.1021/jf9910178

https://news.uark.edu/articles/9483/cook-your-carrots-for-more-antioxidants-university-of-arkansas-researchers-say

https://nutritionj.biomedcentral.com/articles/10.1186/1475-2891-9-3

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10077878

Analiza MPV: ce înseamnă volumul mediu al trombocitelor

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 23, 2019

1

Pe hemoleucogramă, undeva sub numărul de trombocite, apare un rând discret: MPV. Poate 12,4 fL, marcat cu o săgeată în sus. Restul analizelor par în regulă, iar întrebarea firească e ce înseamnă.

Răspunsul scurt: MPV nu e un diagnostic. E o măsură a cât de mari sunt, în medie, trombocitele. Singur, nu spune aproape nimic. Împreună cu numărul de trombocite, devine însă unul dintre cei mai eleganți indici din toată hemoleucograma — pentru că poate arăta unde e problema: în măduva osoasă, care le produce, sau în sânge, unde sunt distruse.

Acest ghid explică ce măsoară exact MPV, cum se citește împreună cu numărul de trombocite, ce înseamnă valorile în situații clinice reale și — un capitol pe care aproape nimeni nu-l tratează — de ce MPV poate apărea fals crescut din motive care nu au nicio legătură cu sănătatea ta.

Pe scurt

MPV măsoară mărimea medie a trombocitelor — nu numărul lor. Numărul e un parametru separat.
MPV singur nu înseamnă nimic. Se citește obligatoriu împreună cu numărul de trombocite.
Trombocitele mari sunt tinere. Un MPV crescut arată, de regulă, că măduva produce intens — un semn de compensare.
MPV e sensibil la timp. O probă analizată târziu dă un MPV fals crescut, pentru că trombocitele se umflă în tub.
Nu e test de screening pentru boli cardiovasculare, cancer sau altceva. Are valoare interpretativă, nu diagnostică.

Ce sunt trombocitele și de ce contează mărimea lor

Trombocitele (sau plachetele sanguine) sunt cele mai mici elemente celulare din sânge și au un rol esențial: opresc sângerările. Când un vas se lezează, ele se adună rapid la locul rănii, se lipesc între ele și formează un dop inițial, apoi cheamă factorii de coagulare care consolidează cheagul.

Ce le face speciale e originea: nu sunt celule întregi, ci fragmente desprinse din niște celule uriașe din măduva osoasă, numite megacariocite. Un megacariocit se fragmentează și eliberează mii de trombocite în circulație. Fiecare trombocit trăiește aproximativ 8–10 zile, după care e eliminat, iar măduva produce altele — un flux continuu.

Aici e cheia întregului articol: mărimea unui trombocit e stabilită în momentul în care e produs. Când măduva e stimulată să producă rapid — pentru că organismul consumă sau distruge trombocite — eliberează trombocite mai mari și mai tinere. Deci un MPV crescut nu e „o boală a trombocitelor”; e semnul că fabrica lucrează în regim accelerat.

Un detaliu care contează și el: trombocitele mari nu sunt doar mai mari, ci și mai active — conțin mai multe granule, se agregă mai ușor și eliberează mai multe substanțe pro-coagulante. De aceea MPV a atras atenția cercetătorilor ca posibil marker de risc trombotic, un subiect la care revenim, cu nuanțele necesare.

Valorile de referință

Prima regulă, valabilă la orice analiză: folosește intervalul din buletinul tău. Valorile de referință variază în funcție de analizor și de laborator, iar MPV e un parametru la care această variație e chiar mai mare decât la alții — pentru că nu există o standardizare internațională strictă a calibrării.

Tabelul 1. Indicii trombocitari — valori orientative la adulți

Parametru	Interval orientativ	Ce măsoară
Trombocite (PLT)	150.000–450.000 /µL	Numărul de trombocite dintr-un microlitru de sânge
MPV	aprox. 7,5–11,5 fL	Volumul mediu al unui trombocit (femtolitri)
PDW	aprox. 9–17%	Cât de mult diferă trombocitele ca mărime între ele
PCT (plachetocrit)	aprox. 0,15–0,35%	Proporția din volumul sanguin ocupată de trombocite

Atenție la unitatea numărului de trombocite: se exprimă pe microlitru (µL) sau mm³, nu pe mililitru. Unele laboratoare raportează echivalent 150–450 x10³/µL. Intervalele MPV diferă notabil între analizoare.

Câteva repere care ajută la interpretare: un număr de trombocite în jur de 50.000/µL se asociază de obicei cu apariția ușoară a vânătăilor, iar valorile sub 20.000/µL cresc semnificativ riscul de sângerări importante. Acestea sunt praguri orientative — evaluarea reală ține de context și de medic.

Cheia interpretării: MPV împreună cu numărul de trombocite

Aici MPV devine cu adevărat util — și e informația care lipsește din majoritatea articolelor pe acest subiect. Combinația celor doi parametri poate sugera mecanismul problemei, ceea ce e mult mai valoros decât oricare dintre ei separat.

Logica, descrisă și de resursele de hematologie clinică, e simplă și elegantă. Dacă trombocitele sunt puține, întrebarea esențială e: măduva nu le produce, sau organismul le distruge? Răspunsul se citește în MPV. Dacă măduva funcționează și încearcă să compenseze o distrugere, va trimite în circulație trombocite tinere și mari — deci MPV crește. Dacă însăși măduva e problema, nu are cum să producă trombocite noi, iar cele rămase sunt vechi și mici — deci MPV e normal sau scăzut.

Tabelul 2. Matricea MPV × număr de trombocite

Trombocite	MPV	Ce sugerează cel mai des	Pași uzuali de investigare
Scăzute	Crescut	Distrugere periferică — măduva compensează cu trombocite tinere (ex. trombocitopenie imună)	Frotiu de sânge, evaluare hematologică
Scăzute	Scăzut sau normal	Producție deficitară — problemă la nivelul măduvei	Investigații hematologice, uneori medulogramă
Normale	Crescut	Turnover crescut, inflamație, sau variantă individuală	Corelare clinică; repetare
Normale	Scăzut	De regulă fără semnificație clinică	Rareori necesită investigații
Crescute	Crescut	Producție intensă; uneori tulburări mieloproliferative	Evaluare hematologică
Crescute	Normal sau scăzut	Trombocitoză reactivă (inflamație, deficit de fier, postoperator)	CRP, feritină, context clinic

Matricea orientează, nu diagnostichează. Aceleași combinații pot avea și alte explicații, iar interpretarea aparține medicului, în context clinic.

Această utilitate e documentată: o meta-analiză publicată în PLOS ONE (2023) a evaluat cât de bine reușește MPV să distingă trombocitopenia prin distrugere de cea prin producție deficitară și a găsit diferențe consistente între cele două grupuri. E principala aplicație clinică reală a acestui parametru.

Cum arată în practică: cinci situații clinice

Exemplele de mai jos sunt situații tipice, construite didactic pentru a ilustra raționamentul. Nu sunt cazuri reale de pacienți și nu servesc la autodiagnostic — scopul lor e să arate cum se gândește interpretarea.

Situația 1: trombocite scăzute, MPV crescut

Tabloul: femeie, 29 de ani, vânătăi apărute ușor de câteva săptămâni. Trombocite 68.000/µL (scăzute), MPV 12,8 fL (crescut).

Combinația e sugestivă: măduva produce activ, dar trombocitele dispar din circulație. Tiparul e tipic pentru o distrugere periferică — cel mai cunoscut exemplu fiind trombocitopenia imună, în care organismul își distruge propriile trombocite. MPV crescut arată, paradoxal, un lucru bun: măduva răspunde corect și compensează.

Ce urmează logic: un frotiu de sânge periferic (pentru a vedea direct trombocitele și a exclude agregarea) și evaluare hematologică. Diagnosticul nu se pune din MPV, dar MPV e cel care orientează investigația în direcția corectă din primul moment.

Situația 2: trombocite scăzute, MPV scăzut

Tabloul: bărbat, 63 de ani, oboseală, infecții repetate. Trombocite 74.000/µL (scăzute), MPV 7,1 fL (scăzut)), plus leucocite scăzute.

Tablou opus celui anterior. Trombocitele sunt puține și mici, iar măduva nu trimite nimic tânăr în circulație — semn că problema e chiar la nivelul producției. Faptul că sunt afectate și alte linii celulare (leucocitele) întărește ipoteza unei probleme medulare.

Aceasta e situația care necesită evaluare hematologică promptă. Nu e o urgență de tip 112, dar nici ceva de amânat: mai multe linii celulare afectate simultan e un semnal care se investighează.

Situația 3: trombocite normale, MPV ușor crescut

Tabloul: bărbat, 41 de ani, analize de rutină, fără simptome. Trombocite 260.000/µL (normale), MPV 11,9 fL (ușor peste limită).

Situația cea mai frecventă dintre toate — și cea care generează cea mai multă anxietate inutilă. Un MPV ușor crescut, cu număr normal de trombocite și fără simptome, are de regulă semnificație clinică minimă. Poate reflecta o variantă individuală, o inflamație trecătoare, sau chiar un artefact de laborator.

Ce urmează: de obicei nimic special. Medicul corelează cu contextul, iar dacă nu există nimic altceva, valoarea se poate repeta la un control ulterior. Un singur indice ușor deviat, izolat, nu e un motiv de investigații extinse.

Situația 4: trombocite crescute, MPV normal

Tabloul: femeie, 35 de ani, la câteva săptămâni după o infecție. Trombocite 520.000/µL (crescute), MPV 9,2 fL (normal).

Sugerează o trombocitoză reactivă — o creștere secundară altui proces, nu o boală a măduvei. Cauzele frecvente sunt inflamația, infecțiile recente, deficitul de fier, perioada postoperatorie sau după o sângerare. E de departe cel mai comun tip de trombocitoză.

Ce urmează: se caută cauza, nu se „tratează” cifra. Markerii de inflamație și feritina lămuresc de regulă situația, iar valoarea revine la normal odată ce cauza se rezolvă.

Situația 5: MPV crescut care nu era, de fapt, crescut

Tabloul: probă recoltată dimineața, transportată la un laborator central și analizată după șase ore. MPV raportat: 12,6 fL. Repetat pe o probă proaspătă: 9,8 fL.

Aceasta e situația despre care nu vorbește aproape niciun articol — și explică multe rezultate „anormale”. Trombocitele, ținute în tubul cu anticoagulant (EDTA), se umflă în timp. Cu cât trece mai mult de la recoltare până la analiză, cu atât MPV apare mai mare. De aceea, ideal, proba se procesează în primele ore de la recoltare.

Interpretarea: nu orice MPV crescut reflectă ceva din organismul tău. Dacă valoarea e izolat anormală, fără alte modificări și fără simptome, repetarea analizei pe o probă proaspătă e adesea mai utilă decât o serie de investigații pornite de la un artefact.

Ce face MPV să crească

Dincolo de artefacte, mai multe mecanisme reale duc la trombocite mai mari:

Distrugerea periferică a trombocitelor — măduva compensează producând trombocite tinere și mari. E mecanismul principal descris în literatura de laborator.
Consumul crescut — după o hemoragie, o traumă sau o intervenție chirurgicală majoră, organismul consumă trombocite, iar producția se accelerează.
Inflamația — procesele inflamatorii stimulează producția prin citokine, iar trombocitele nou-produse sunt mai mari.
Tulburările mieloproliferative — afecțiuni ale măduvei în care producția e dereglată.
Unele afecțiuni genetice rare — există sindroame în care trombocitele sunt constituțional foarte mari, prezente de la naștere.
Boli autoimune — de exemplu lupusul, în care MPV tinde să fie mai mare în fazele active decât în remisiune.
Disfuncția tiroidiană — atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul pot modifica indicii trombocitari, motiv pentru care medicul poate cere și alte analize de laborator în context.

Ce face MPV să scadă

Un MPV scăzut sugerează, în general, că trombocitele din circulație sunt mai degrabă vechi, iar măduva nu trimite altele noi:

Producție medulară redusă — cauza principală, care poate merge de la efectul unor tratamente până la afecțiuni ale măduvei.
Efectul unor medicamente — în special cele care suprimă măduva osoasă.
Unele afecțiuni genetice rare — sindroame în care trombocitele sunt constituțional foarte mici.
Artefacte de laborator — în trombocitopeniile severe, particule mici pot fi numărate greșit ca trombocite, trăgând media în jos.

Important de reținut: un MPV scăzut izolat, cu număr normal de trombocite și fără simptome, nu are de regulă semnificație clinică. E o eroare frecventă să fie interpretat ca patologic prin simplul fapt că apare sub interval.

Artefactele: când MPV nu reflectă realitatea

Merită un capitol separat, pentru că e cea mai practică informație din tot articolul și lipsește din materialele obișnuite. MPV e un parametru fragil: factorii pre-analitici — modul de recoltare, timpul până la analiză, tipul de analizor — îl pot falsifica, fără nicio legătură cu sănătatea ta.

Tabelul 3. Situații care falsifică MPV

Situația	Ce se întâmplă	Ce se face
Probă analizată târziu	Trombocitele se umflă în EDTA; MPV apare fals crescut	Procesare cât mai rapidă după recoltare
Agregarea trombocitelor	Analizorul nu le numără corect; ambele valori se falsifică	Frotiu de sânge; uneori recoltare pe alt anticoagulant
Trombocitopenie severă	Particule mici numărate ca trombocite; MPV scade artificial	Verificare pe frotiu
Tub incorect umplut	Raport greșit sânge–anticoagulant	Repetarea recoltării
Analizoare diferite	Metode diferite dau valori care nu se compară direct	Monitorizare la același laborator

Sursele de specialitate subliniază lipsa unei standardizări internaționale stricte pentru MPV — motiv pentru care valorile nu sunt direct comparabile între laboratoare.

Consecința practică e dublă. Întâi: dacă îți monitorizezi MPV în timp, fă analiza la același laborator, altfel comparația poate fi înșelătoare. Apoi: o valoare izolat anormală, fără context clinic, merită uneori doar repetată — e mai rapid și mai ieftin decât o cascadă de investigații pornite de la un artefact.

MPV ca marker de risc: ce spun cercetările, onest

În ultimii ani, MPV a fost studiat intens ca posibil marker de risc — mai ales cardiovascular. Logica e plauzibilă: trombocitele mari sunt mai active și mai pro-trombotice, deci ar putea semnala un risc crescut de evenimente. Mai multe studii au găsit asocieri între MPV crescut și infarct sau accident vascular cerebral.

Dar aici e nevoie de calibrare onestă, pentru că articolele populare exagerează masiv. Aceste asocieri sunt observate la nivel de grup, în studii pe populații mari. Ele nu se traduc într-o predicție pentru o persoană anume. Un MPV de 11,9 fL la cineva sănătos, cu restul hemoleucogramei normal, nu prezice nimic despre viitorul acelei persoane.

În plus, MPV nu e inclus în niciun scor de risc cardiovascular folosit în practică. Riscul se estimează cu factori validați — vârstă, tensiune, colesterol și trigliceride, fumat, diabet — nu cu indici trombocitari. O sinteză recentă despre MPV ca biomarker descrie numeroasele asocieri studiate (inflamație, lupus, preeclampsie, boli cardiovasculare), dar și limita comună: sunt corelații, nu instrumente de diagnostic individual.

Concluzia rezonabilă: MPV e un indiciu interpretativ util în hematologie, mai ales pentru mecanismul unei trombocitopenii. Nu e un „predictor de infarct” pe care să-l urmărești acasă.

Ce NU face MPV

Nu diagnostichează nicio boală. Orientează, atât. Diagnosticul vine din context clinic și din alte investigații.
Nu e test de screening pentru cancer, boli cardiovasculare sau deficiențe nutriționale.
Nu evaluează riscul tău de sângerare. Pentru asta contează numărul de trombocite și funcția lor, nu mărimea medie.
Nu se compară între laboratoare fără prudență, din cauza diferențelor de calibrare.

Ai MPV anormal. Ce urmează?

Nu interpreta valoarea izolat. Uită-te întâi la numărul de trombocite. Dacă acesta e normal și nu ai simptome, semnificația e adesea minimă.
Corelează cu simptomele. Vânătăi apărute ușor, sângerări nazale frecvente, gingii care sângerează, peteșii (puncte roșii mici pe piele) — acestea sunt semnele care contează, nu cifra în sine.
Verifică istoricul recent. O infecție, o intervenție, o sângerare sau un tratament nou pot explica modificarea.
Ia în calcul repetarea analizei — mai ales dacă valoarea e izolat anormală și proba a fost transportată la distanță.
Discută cu medicul, nu cu internetul. Indicii trombocitari se interpretează în ansamblu; un medic vede în câteva secunde ceea ce o căutare pe Google transformă în ore de anxietate.

Ceilalți indici trombocitari

PDW — arată cât de mult diferă trombocitele ca mărime între ele. E, pentru trombocite, echivalentul a ceea ce e RDW pentru globulele roșii. Crește tipic atunci când în circulație coexistă trombocite tinere (mari) și vechi (mici).
PCT (plachetocritul) — proporția din volumul sanguin ocupată de trombocite. Depinde atât de număr, cât și de mărime; rar folosit izolat în practică.
Fracția de trombocite imature — disponibilă pe unele analizoare, arată direct proporția trombocitelor foarte tinere. E, conceptual, echivalentul reticulocitelor pentru linia roșie.

Toți acești indici au aceeași logică: descriu populația de trombocite, nu doar numărul lor. Iar utilitatea lor apare în combinație, nu izolat.

Întrebări frecvente

1. Am MPV 12,1 fL și restul analizelor normale. E grav?

Cel mai probabil, nu. Un MPV ușor peste limită, cu număr normal de trombocite și fără simptome, are de regulă semnificație clinică minimă. Poate reflecta o variantă individuală, o inflamație trecătoare sau chiar timpul scurs până la analiza probei. Menționează-l medicului, dar nu e, în sine, un motiv de îngrijorare.

2. MPV scăzut e periculos?

Un MPV scăzut izolat, cu număr normal de trombocite, nu are de obicei semnificație clinică. Devine relevant atunci când se asociază cu un număr scăzut de trombocite — combinație care sugerează o producție medulară deficitară și care se investighează.

3. Ce înseamnă MPV crescut cu trombocite scăzute?

E combinația cea mai informativă: sugerează că trombocitele sunt distruse în circulație, iar măduva compensează producând altele tinere și mari. Necesită evaluare hematologică, dar arată totodată că măduva funcționează.

4. MPV poate prezice un infarct?

Nu la nivel individual. Există asocieri statistice observate în studii pe populații mari, dar MPV nu e inclus în niciun scor de risc cardiovascular folosit în practică. Riscul se estimează cu factori validați: vârstă, tensiune, colesterol, fumat, diabet.

5. De ce diferă MPV între laboratoare?

Pentru că analizoarele folosesc metode diferite, iar MPV nu are o standardizare internațională strictă a calibrării. De aceea valorile nu se compară direct între laboratoare, iar pentru monitorizare e de preferat același laborator.

6. Trebuie să fiu pe nemâncate pentru MPV?

MPV face parte din hemoleucogramă, iar pentru aceasta postul nu e, de regulă, obligatoriu. Contează mai mult ca proba să fie procesată relativ repede după recoltare, pentru că timpul influențează valoarea.

7. Ce simptome dau trombocitele anormale?

Numărul scăzut se poate manifesta prin vânătăi apărute ușor, sângerări nazale sau gingivale, peteșii, ori sângerări prelungite după mici tăieturi. Numărul crescut e adesea asimptomatic. MPV, în sine, nu produce simptome — e doar o măsurătoare.

8. MPV are legătură cu deficitul de fier?

Indirect. Deficitul de fier e o cauză frecventă de trombocitoză reactivă — numărul de trombocite crește, în timp ce MPV rămâne de obicei normal. Corectarea deficitului normalizează, de regulă, și acest tablou.

9. Cât de repede se normalizează MPV după tratament?

Depinde de cauză. Trombocitele trăiesc aproximativ 8–10 zile, deci înlocuirea populației e relativ rapidă — mult mai rapidă decât la globulele roșii. Modificările pot fi vizibile în săptămâni, odată ce cauza e corectată.

10. Ce analize se cer, de obicei, după un MPV anormal?

Depinde complet de context și de numărul de trombocite. Frecvent: repetarea hemoleucogramei, un frotiu de sânge periferic (care permite vizualizarea directă a trombocitelor), markeri de inflamație, feritină, iar în cazurile care o justifică, evaluare hematologică de specialitate.

Concluzie

MPV e un parametru discret, dar elegant: nu spune ce boală ai, ci unde să cauți. Citit împreună cu numărul de trombocite, poate sugera dacă problema e la producție sau la distrugere — o distincție care schimbă complet direcția investigațiilor.

Trei lucruri de reținut: MPV nu se citește niciodată izolat; un MPV ușor deviat, cu restul normal, e adesea fără semnificație; și valoarea poate fi falsificată de timpul scurs până la analiză — motiv pentru care repetarea unei probe e uneori mai înțeleaptă decât o cascadă de investigații. Iar dacă e crescut, întrebarea utilă nu e „cum îl scad?”, ci „ce spune el, împreună cu restul analizelor, despre ce se întâmplă în măduvă?”.

Surse

The Blood Project. Mean Platelet Volume — Clinical utility and limitations. 2026.

ClinLab Navigator. Mean Platelet Volume — Test interpretation.

Walle M, Arkew M, Asmerom H, et al. The diagnostic accuracy of mean platelet volume in differentiating immune thrombocytopenic purpura from hypo-productive thrombocytopenia: a systematic review and meta-analysis. PLOS ONE. 2023;18(11):e0295011.

Mean platelet volume: a versatile biomarker in clinical diagnostics and prognostics. PMC, 2025.

Mean Platelet Volume — overview of pre-analytical factors and analyzer variability. ScienceDirect Topics.

Conținut cu scop informativ și educativ. Nu constituie sfat medical și nu înlocuiește consultul, diagnosticul sau tratamentul oferit de un medic. Situațiile clinice prezentate sunt exemple didactice construite în scop explicativ, nu cazuri reale de pacienți, și nu servesc la autodiagnostic. Interpretarea analizelor de sânge aparține medicului, în context clinic. Nu modificați și nu întrerupeți niciun tratament pe baza acestui articol.

Remedii naturiste pentru a reduce trigliceridele

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 19, 2019

0

Trigliceridele sunt cel mai frecvent tip de grasime (lipida) care se gaseste in sange, cu aproape 95% din greutatea corporala totala care se incadreaza in aceasta categorie. Organismul converteste calorii de care nu are nevoie sa le utilizeze imediat in trigliceride.

Trigliceridele sunt stocate in celulele grase si sunt circulate in sange pentru a furniza energie muschilor sa functioneze. Chiar daca si trigliceridele si colesterolul sunt lipide, prima este grasime, iar cea din urma nu este.

Mai mult, trigliceridele servesc functia de a furniza energie, in timp ce corpul are nevoie de colesterol pentru sinteza hormonilor si structura celulara.

In ciuda faptului ca trigliceridele sunt surse esentiale de energie si necesare bunei functionari a celulelor, un nivel crescut de trigliceride pot prezenta multe riscuri pentru sanatate.

Ce cauzeaza cresterea nivelului trigliceridelor?

O crestere a nivelului trigliceridelor este cel mai frecvent asociata cu urmatorii factori:

Obezitatea
Stil de viata sedentar
Diabet zaharat slab controlat
Hipotiroidism
Afectiuni hepatice sau renale
Dieta bogata in calorii
Fumatul
Bauturi excesive
Factori genetici
Anumite medicamente, cum ar fi steroizii si pilulele contraceptive, care pot ridica, de asemenea, trigliceridele.
Sindrom metabolic

Sindromul metabolic este o combinatie de conditii, incluzand tensiune arteriala crescuta, zahar din sange ridicat, depuneri inalte de grasime in jurul taliei, nivel scazut de lipoproteine cu densitate mare (HDL sau colesterol “bun”) si trigliceride inalte.

Astfel, orice persoana care sufera de sindrom metabolic este probabil sa prezinte un nivel crescut de trigliceride.

Simptome nivel crescut de trigliceride

Trigliceridele crescute nu produc, de obicei, simptome. Cu toate acestea, poate prezenta un risc de:

Boala de inima
Tensiune arteriala crescuta
Stroke
Probleme legate de colesterol

Test de sange pentru trigliceride

Un test de sange simplu, cu denumirea de profil de lipide, este efectuat pentru a determina nivelul trigliceridelor si al colesterolului. Postul pentru 8-12 ore inainte de testare este recomandat pentru a obtine o masurare exacta a nivelului de trigliceride si pentru a determina daca trigliceridele dumneavoastra intra intr-un interval sanatos.

Nivelul normal al trigliceridelor – mai mic de 150 mg / dl (miligrame pe decilitru)

Nivelul trigliceridelor ridicate la nivel marginal – 150 mg / dl pana la 199 mg / dl

Nivel ridicat de trigliceride – 200 mg / dl pana la 499 mg / dl

Nivel foarte ridicat al trigliceridelor – 500 mg / dl si mai mult

Remedii alternative pentru niveluri inalte de trigliceride

Iata 10 remedii pentru a va reduce trigliceridele.

Usturoi

Usturoiul este unul dintre cele mai bune remedii pentru reducerea trigliceridelor.

Un studiu din 2016 publicat in Journal of Nutrition a constatat ca suplimentele de usturoi au potentialul de scadere a tensiunii arteriale la persoanele hipertensive, stimularea sistemului imunitar si reglarea concentratiei de colesterol usor crescut.

Un alt studiu din 2006 publicat in Journal of Nutrition a subliniat in continuare eficienta compusilor de usturoi in suprimarea oxidarii lipoproteinelor cu densitate scazuta (LDL), care poate fi unul dintre mecanismele care contribuie la imbunatatirea sanatatii cardiovasculare a usturoiului. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare pentru a valida in intregime acest atribut al usturoiului pentru promovarea sanatatii.

Luati nota ca usturoiul brut are un efect mai profund decat usturoiul fiert in controlul acestor parametri, dat fiind ca usturoiul proaspat are activitate de scadere a lipidelor.

Mancati 2 – 3 catei de usturoi brut pe stomacul gol pe zi timp de cateva luni. Puteti include si usturoiul proaspat in salate.
Alternativ, luati suplimente de usturoi dupa ce va consultati medicul.

Otet de mere cu miere

Otetul de mere ajuta, de asemenea, la reducerea nivelului de trigliceride si a colesterolului.

Un studiu din 2008 publicat in revista Pakistan of Biological Sciences a constatat ca otetul de mere a ajutat la imbunatatirea profilului lipidic al serului la sobolanii normali si diabetici prin scaderea trigliceridelor si a lipoproteinelor cu densitate joasa (LDL sau colesterolul “rau”).

Se amesteca 1 lingurita de otet de mere neprelucrat intr-un pahar de apa.
Adaugati miere la ea.
Beti aceasta solutie de doua ori pe zi timp de cel putin doua luni.

De asemenea, puteti amesteca otet de cidru de mere cu portocale proaspete, mere, struguri sau alte sucuri de fructe.

Nota: Unele persoane pot avea efecte secundare dupa consumarea otetului de mere. Efectele secundare pot include eroziunea dintelui, subtierea sangelui, iritarea gatului si scaderea nivelului de potasiu in organism.

Seminte de coriandru

Semintele de coriandru sunt un tratament traditional popular pentru trigliceridele mari.

Potrivit unui studiu din 2008 publicat in Journal of Environmental Biology , consumul semintelor de coriandru la animale a dus la o scadere semnificativa a nivelului trigliceridelor si colesterolului. Aceasta a fost urmarita in urma actiunii hipolipemiante semnificative a semintelor de coriandru asupra metabolismului lipidelor.

Adaugati 1 pana la 2 lingurite de praf de seminte de coriandru la 1 ceasca de apa.
Se fierbe apa, se strecoara si se lasa sa se raceasca.
Beti aceasta solutie o data sau de doua ori pe zi timp de cateva luni.

Piper Cayenne

Piper Cayenne, cunoscut pentru adaugarea gustului picant la produsele alimentare, ajuta de asemenea la scaderea trigliceridelor in mod natural. Acesta contine un compus alcaloid, capsaicina, care ajuta la reducerea trigliceridelor si colesterolului LDL la persoanele obeze.

Adaugati o jumatate de lingura de piper la o cana de apa fierbinte. Beti aceasta solutie de doua ori pe zi timp de cateva saptamani.

O alta optiune este sa luati suplimente de cayenne. Consultati-va medicul pentru dozarea corecta si adecvarea acesteia pentru cazul dumneavoastra.

Nota: Ardeiul Cayenne poate irita stomacul; prin urmare, aceasta trebuie luata numai dupa consultarea cu medic daca suferiti de arsuri la stomac sau ulceratii la nivelul stomacului.

Scortisoara

Scortisoara poate ajuta la scaderea trigliceridelor.

Conform unui studiu din 2003 publicat in Diabetes Care, scortisoara imbunatateste glucoza si lipidele la persoanele cu diabet zaharat de tip 2. Administrarea zilnica de 1 la 6 grame de scortisoara a ajutat persoanele cu diabet zaharat de tip 2 sa scada trigliceridele si colesterolul LDL.

Un studiu din 2016 publicat in Jurnalul de Medicina Traditionala si Complementara a constatat ca suplimentarea cu 500 mg de extract de scortisoara timp de doua luni a determinat un impact pozitiv asupra insulinei de repaus, a glucozei din sange, a colesterolului total si a nivelului de LDL colesterol, in acelasi timp imbunatatind sensibilitatea la insulina subiecti cu glicemie crescuta.

Adaugati ¼ de lingurita scortisoara la fulgi de ovaz de dimineata. Puteti, de asemenea, sa presarati scortisoara pe piureuri, supe si salate.

Scortisoara este, de asemenea, disponibil sub forma de capsule, la majoritatea farmaciilor si al magazinelor de produse naturiste. Luati suplimentul dupa ce va consultati medicul.

Drojdia de orez rosu

In medicina chineza, drojdia de orez rosu este un tratament popular si frecvent recomandat pentru scaderea trigliceridelor.

Acesta contine un grup de statine care apar in mod natural si are un efect modulativ marcat asupra lipidelor si concentratiilor de proteina C-reactiva (CRP). Aceasta, la randul sau, ajuta la scaderea trigliceridelor si la nivelurile ridicate ale colesterolului.

Un studiu din 1997, publicat in studiul Current Therapeutic, a constatat ca drojdia de orez rosu (stiintific cunoscut sub numele de Monascus purpureus ), impreuna cu o dieta adecvata, a produs un efect favorabil asupra lipidelor la pacientii hiperlipidemici. Utilizati drojdia de orez rosu respectand instructiunile care vin impreuna cu ambalajul sau conform recomandarilor medicului dumneavoastra.

Nota: Evitati drojdia de orez rosu in timpul sarcinii si alaptarii sau cand suferiti de afectiuni hepatice sau renale. Fiti precauti atunci cand luati produse de drojdia de orez rosu deoarece unele dintre ele pot contine lovastatina si alte substante chimice care pot provoca reactii adverse.

Ciuperci Reishi

Ciuperca Reishi este benefica pentru sistemul cardiovascular datorita continutului sau ridicat de substante care promoveaza inima, inclusiv steroli, acizi ganoderici, cumarina, manitol si polizaharide.

Conform unui studiu din 2016 publicat in PLOS One, ciupercile Reishi, cunoscute stiintific sub numele de Ganoderma lucidum si originare din Mexic, au descoperit ca contin compusi bioactivi care prezinta proprietati hipocolesterolemice si efecte prebiotice.

Acizii ganoderici din ciupercile Reishi contribuie la scaderea nivelului trigliceridelor, la eliminarea excesului de colesterol din sange, la scaderea tensiunii arteriale, la reducerea lipabilitatii trombocitelor si chiar la corectarea aritmiilor.

Pentru scaderea trigliceridelor, puteti sa luati extract de ciuperci Reishi. Doza adecvata depinde de factori cum ar fi varsta si conditiile de sanatate curente, asa ca consultati mai intai medicul.

Nota: ciupercile Reishi nu trebuie consumate sub forma de pulbere timp de mai mult de o luna, deoarece utilizarea pe termen lung poate fi toxica pentru ficat.

Fibre

Fibrele ajuta la reglarea alimentelor absorbite si trecute prin corpul dvs., iar alimentele bogate in fibre pot scadea semnificativ atat trigliceridele cat si colesterolul LDL.

Atat fibrele solubile cat si cele insolubile contribuie la scaderea trigliceridelor. Fibrele solubile leaga excesul de trigliceride ca un gel, facand mai usor organismul sa-l elimine. De asemenea, reduce si incetineste absorbtia grasimilor si zaharurilor.

Fibrele insolubile ajuta la combaterea durerilor si maresc absorbtia nutrientilor din alimente.

Mancati alimente bogate in fibre solubile precum fulgi de ovaz, banane, mazare si capsuni.

Mancati alimente bogate in fibre insolubile, cum ar fi cerealele integrale, produsele din grau integral, fasolea, verdeturi si multe legume.

Nota: Daca incepeti sa consumati alimente bogate in fibre, cresteti treptat consumul de fibre pentru a evita disconfortul cu gazele. In acelasi timp, cresteti aportul de apa pentru a ajuta sistemul digestiv sa proceseze fibrele si sa evite constipatia.

Acizi grasi Omega-3

Studiile sugereaza ca acizii grasi omega-3 contribuie la reducerea trigliceridelor prin reducerea producerii de lipoproteine cu densitate foarte scazuta (VLDL) la nivelul ficatului, accelerarea eliminarii chilomicronului si a VLDL din sange si transformarea acizilor grasi in energie (oxidare).

Un studiu din 2011 a constatat in Jurnalul American de Nutritie Clinica ca doi acizi grasi omega-3 cu lant lung cu denumirea de acid eicosatetraenoic (EPA) si acid docosahexaenoic (DHA), atunci cand sunt consumati in doze mari pe parcursul a 8 saptamani, a avut un efect atenuant asupra numarului de trigliceride la adultii sanatosi cu hipertrigliceridemie moderata.

Sursele dietetice ale acizilor grasi omega-3 sunt somonul, macrou, codul, nucile, legumele, legumele cu frunze verzi, uleiul de seminte de in si uleiul de soia.

De asemenea, puteti lua un supliment. Consultati-va medicul pentru dozarea corecta si cat timp trebuie sa luati suplimentul.

Sport

Activitatea fizica poate juca un rol-cheie in reducerea nivelului de trigliceride. Cu toate acestea, este important sa va personalizati rutina exercitiilor fizice in functie de gravitatea starii dumneavoastra, precum si de factorii individuali de risc.

A fi activ este primul pas spre arderea grasimilor suplimentare si a pierderii in greutate, ceea ce se va reflecta in mod automat in nivelurile crescute ale trigliceridelor. In plus, ajuta la scaderea colesterolului si a tensiunii arteriale.

Un studiu publicat in 2013 de Journal of Applied Physiology afirma ca exercitiul de anduranta acuta de mare intensitate este mai eficient decat exercitiile de intensitate moderata pentru atenuarea cresterii trigliceridelor postprandiala. Prin urmare, exercitiile de anduranta de intensitate ridicata sunt calea de urmat daca doriti sa pastrati sub control in timp trigliceridele.

Consultati medicul dumneavoastra cu privire la tipul de exercitii pe care le puteti face avand in vedere conditiile dumneavoastra de sanatate specifice.

Prevenirea nivelurilor ridicate de trigliceride

Slabitul duce mult la reducerea nivelului de trigliceride. Daca sunteti supraponderal, pierderea a 5% pana la 10% din greutatea corporala va face minuni pentru sanatatea dumneavoastra, in general, si in special nivelul trigliceridelor.

Reduceti cantitatea de zahar adaugata, evitand dulciurile, sucurile si alte bauturi dulci.

Inlocuiti grasimile saturate cu grasimi polinesaturate sanatoase, cum ar fi ulei de sofranel, porumb si soia sau grasimi monosaturate sanatoase, cum ar fi uleiurile de canola si de masline.

Deoarece excesul de carbohidrati din dieta ta devine mai tarziu transformat in trigliceride, este esential sa urmezi o dieta bogata in carbohidrati.

Minimizati consumul de alcool, deoarece chiar si o cantitate mica poate provoca daune semnificative in ceea ce priveste nivelul trigliceridelor.

Urmati un model regulat de alimentatie, impartit in sase mese mici pe parcursul zilei, in loc de 3 mese mari.

Surse medicale:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK351/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3705344/

http://care.diabetesjournals.org/content/32/suppl_2/S373

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4145511/

https://fshn.illinois.edu/news/genetic-predisposition-may-put-person-risk-higher-triglycerides-adopting-healthy-diet-can

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1839776/

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0002914900011279

https://journals.lww.com/jhypertension/Abstract/2010/06001/CLINICAL_SIGNIFICANCE_OF_TRIGLYCERIDE_AND_URIC.354.aspx

https://academic.oup.com/jn/article/146/2/389S/4584698

https://academic.oup.com/jn/article/136/3/765S/4664328

https://academic.oup.com/nutritionreviews/article-abstract/72/10/651/1935511

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19630216

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18831331

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21626599

https://pubs.acs.org/doi/abs/10.1021/jf502888h

http://care.diabetesjournals.org/content/26/12/3215.short

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5067830/

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0011393X9780063X

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC385249/

https://jandonline.org/article/S2212-2672(15)01386-6/fulltext

https://www.acc.org/latest-in-cardiology/articles/2016/02/01/07/28/patients-with-very-high-triglycerides-and-treatment-with-omega-3s

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3906547/

Nivel crescut de cortizol: Simptome si cum sa scazi nivelul de cortizol

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 17, 2019

2

Cortizolul este principalul hormon de stres din organism care vă ajută să vă controlați starea de spirit, teama și motivația. Un nivel ridicat de cortizol poate determina o creștere în greutate, schimbări de dispoziție, hipertensiune arterială, probleme digestive și oboseală. Deși cauza cortizolului ridicat este adesea stresul, nivelurile ridicate de cortizol pot fi cauzate de problemele glandelor suprarenale sau de medicamente.

Pentru a scădea nivelul de cortizol trebuie să cunoșteți cauza. De exemplu, dacă stresul provoacă prea mult cortizol, atunci găsirea de metode de a face față stresului ar trebui să reducă cortizolul.

Unele suplimente de cortizol, cum ar fi fosfatidilserina, ashwagandha și omega-3 pot ajuta la reducerea nivelurilor ridicate de cortizol.

Alegerea stilului de viață, cum ar fi o dietă sănătoasă sau de relaxare, poate, de asemenea, ajuta la reducerea nivelurilor de cortizol.

Cu toate acestea, medicul dumneavoastră vă poate recomanda anumite medicamente sau alte tratamente în funcție de cauza nivelului ridicat de cortizol.

În acest articol, veți afla despre simptomele nivelului ridicat de cortizol. Veți afla, de asemenea, cum să scădeți cortizolul în mod natural pentru a vă ajuta să vă bucurați de o calitate mai bună a vieții.

Ce este cortizolul și ce face?

Glandele suprarenale produc hormonul cortizol și adrenalina, care sunt adesea legate de răspunsul la stres.

Cercetătorii de la medicina Johns Hopkins spun că hormonul cortizol ajută organismul să utilizeze grăsimi, carbohidrați, să regleze tensiunea arterială, să crească glicemia și să suprime inflamația. Glanda pituitară din creier și glandele suprarenale de pe rinichi sunt implicate în reglarea cortizolului. Acest lucru înseamnă că problemele cu aceste glande pot provoca niveluri ridicate de cortizol.

Hipotalamusul (o parte a creierului), glanda pituitară și glandele suprarenale sunt implicate în producția de cortizol. Aceasta se numește uneori axa hipotalamo-hipofizo-adrenal (HPA) și este cunoscută că reglează multe dintre răspunsurile organismului la stres.

Medicii de la Mayo Clinic spun că funcția cortizolului este de a ajuta organismul să se ocupe de amenințările percepute. Nivelurile crescute de cortizol ajută organismul să se ocupe de situații stresante. Nivelurile mai ridicate ale cortizolului afectează, de asemenea, sistemul digestiv, sistemul imunitar și afectează creșterea.

De obicei, atunci când amenințarea dispare, nivelul de cortizol scade și revine la normal. Cu toate acestea, stresul cronic, condițiile de sănătate care stau la baza sau deficiențele de somn pot provoca simptome excesive de cortizol în exces. Într-o perioadă lungă de timp, nivelurile ridicate de cortizol pot duce la o afecțiune numită sindromul Cushing.

Simptomele cortizolului înalt (sindromul Cushing)

Simptomele cortizolului ridicat vă pot afecta corpul în mai multe moduri. În funcție de cauza cortizolului crescut, este posibil să aveți unul sau mai multe simptome.

Să analizăm mai detaliat semnele cele mai frecvente de cortizol ridicat.

Creștere în greutate

Stresul pe termen lung poate determina creșterea în greutate, deoarece crește hormonii din organism, cum ar fi cortizolul și ghrelinul (“hormonul foametei”). Acest lucru poate duce la creșterea poftei de mâncare și a dorințelor pentru alimente dulci, calorii, precum și alimente bogate în carbohidrați.

Un studiu din 2018 a constatat că cortizolul superior este adesea un rezultat al stresului cronic. Studiul a constatat că persoanele care au suferit mult stres au câștigat în greutate. Nivelurile crescute ale cortizolului au pus acele persoane la un risc mai mare de creștere în greutate chiar și după ce evenimentele stresante au trecut.

Schimbările de dispoziție și depresia

Unul dintre simptomele excesului de cortizol este modificarea stării de spirit.

Jurnalul Stress a raportat că disfuncția axei HPA este adesea asociată cu tulburări de dispoziție. Aducerea nivelurilor de cortizol la niveluri normale este o modalitate de a îmbunătăți simptomele tulburărilor de dispoziție și de a ajuta la tratarea depresiei.

Tulburări de panică și anxietate

Un dezechilibru al cortizolului poate provoca, de asemenea, o pierdere a controlului emoțional care se poate manifesta ca atacuri de panică.

Cercetatorii au descoperit că conditiile care determina excesul de cortizol, cum ar fi disfunctia axei HPA, pot duce la tulburare de anxietate generalizata. Scăderea nivelurilor de cortizol a contribuit la ameliorarea tulburărilor de anxietate și poate contribui la îmbunătățirea stresului.

Desigur, având un atac de panică poate fi, de asemenea, un factor de a provoca creșterea cortizolului.

Probleme digestive

Având nivel ridicat de cortizol înseamnă că probabil suferiți de diverse probleme digestive.

Când nivelurile cortizolului hormonului de stres sunt prea mari, în organism sunt produse mai puține enzime digestive. Acest lucru poate determina încetarea funcționării sistemului digestiv așa cum ar trebui.

Alte studii au constatat că efectele cortizolului ridicat asupra sistemului digestiv pot provoca, de asemenea, diaree și alte simptome de sindrom de intestin iritabil.

Boală de inimă și hipertensiune arterială

Unul dintre simptomele sindromului Cushing este o creștere a nivelurilor de cortizol care cauzează hipertensiune arterială.

Cercetătorii au descoperit că o creștere a nivelului cortizolului determină tensiunea arterială. Desigur, în condiții acute de stres, acest lucru vă ajută organismul să se ocupe de pericol. Cu toate acestea, nivelurile ridicate de cortizol pe termen lung, cum ar fi cu sindromul Cushing pot duce la hipertensiune arterială.

Probleme la piele

Unul dintre simptomele excesului de cortizol este pielea care este fragilă, nu se vindecă rapid și se rupe în acnee.

Diferite studii științifice pe animale și pe oameni au constatat că stresul cronic dăunează sănătății pielii. De exemplu, excesul de cortizol poate provoca leziuni ale ADN la celule. De asemenea, disfuncția axei HPA are un impact negativ asupra pielii.

Un studiu a constatat că femeile aflate în stres extrem sau care au suferit de o lipsă de somn au suferit probleme legate de piele din cauza unei pierderi a funcției de barieră a pielii. Oamenii de stiinta au remarcat faptul ca cortizolul ridicat a fost cauzat de stresul care a afectat sanatatea pielii.

Un alt studiu a constatat că stresul determină ca axa HPA să stimuleze niveluri mai ridicate de cortizol. Acest răspuns la stres a declanșat sau exacerbat acneea și a dus la mai multe erupții.

Sănătatea oaselor

Nivelurile ridicate ale cortizolului pot afecta sănătatea oaselor și pot duce la creșterea riscului de fracturi dacă nivelurile de cortizol continuă să fie ridicate.

Oamenii de știință au descoperit că boala lui Cushing și supraproducția de cortizol scad densitatea osoasă. Deși densitatea osoasă se poate reduce odată cu vârsta, excesul de cortizol poate accelera rata la care se produce pierderea osoasă.

Alte semne generale de nivel ridicat de cortizol

Potrivit medicilor de la Mayo Clinic, având prea mult cortizol poate provoca, de asemenea, unele dintre următoarele simptome:

Frecvente migrene și dureri de cap
Oboseală severă
Creșterea scăzută la copii
Slabiciune musculara
Scăderea funcției cognitive

Semne de cortizol ridicat la femei

Există unele simptome de niveluri crescute ale cortizolului care afectează în general femeile. Nivelurile ridicate ale cortizolului pot provoca menstruații neregulate și o creștere a părului facial la femei.

Semne de cortizol înalt la bărbați

Barbatii care au prea mult cortizol pot experimenta unitatea sexuala scazuta si disfunctia erectila.

Cauze nivel ridicat de cortizol

Ce cauzează niveluri ridicate de cortizol? Să vedem cum stresul, disfuncția glandei pituitare și alegerile stilului de viață pot determina creșterea nivelului cortizolului.

Prea mult stres

Unul dintre cele mai frecvente motive pentru a avea simotome de cortizol în exces este stresul.

Studiile au arătat că hormonul cortizol crește semnificativ în timpul evenimentelor stresante. Excesul de cortizol poate continua să fie eliberat până la o oră după încheierea evenimentului. Aceste niveluri ridicate ale hormonului de stres pot determina, de asemenea, o creștere a grăsimii corporale dacă acestea devin cronice.

Oamenii de știință pot măsura, de asemenea, nivelurile de cortizol pentru a ajuta la determinarea stresului la care este supusă o persoană.

Glandele suprarenale care produc cortizol afectează, de asemenea, tiroida. Cercetătorii au descoperit că simptomele de cortizol ridicat pot fi, de asemenea, însoțite de hormoni tiroidieni scăzuți.

Probleme ale glandei pituitare

Unul dintre motivele pentru care se manifestă semne de cortizol prea mare se datorează producției excesive de hormon al adrenocorticotropinei (ACTH). Acest lucru poate apărea uneori din cauza unei tumori în glanda pituitară.

Tumorile glandelor suprarenale

Hypercortisolismul (prea mult cortizol) poate fi de asemenea cauzat datorită tumorilor glandei suprarenale. Tratarea tumorii suprarenale scade nivelul de cortizol și atenuează unele semne ale sindromului Cushing.

Un efect secundar al anumitor medicamente

Simptomele unei supraproducții a hormonului cortizol pot să apară dacă luați medicamente cu corticosteroizi. Tratamentul cu corticosteroizi este de obicei prescris pentru a trata artrita, boala inflamatorie intestinală sau astmul.

Excesul de alcool și consumul ridicat de cafeină

Consumul de prea mult alcool în mod regulat poate duce la creșterea nivelului de cortizol. Un studiu care a implicat peste 3600 de bărbați și femei a constatat că consumul de alcool a crescut secreția de cortizol în organism. Nivelurile crescute de cortizol se întâmplă deoarece alcoolul afectează axa HPA.

Cofeina crește, de asemenea, secreția de cortizol la persoanele în repaus sau la persoanele care suferă de stres mental.

Lipsa de somn

Jurnalul Sleep a raportat că lipsa somnului pare să afecteze secreția de cortizol. În studiul privind participanții care au fost lipsiți de somn, nivelele cortizolului de seară au fost ridicate, iar nivelurile au scăzut mai lent decât subiecții de control. Aceste creșteri ale nivelurilor de cortizol cresc probabilitatea apariției diabetului zaharat și a obezității.

Cum să scazi nivelul ridicat de cortizol

Este important să se reducă nivelurile crescute de cortizol pentru a limita efectele secundare ale cortizolului înalt. Ce puteți face dacă prezentați semne de cortizol prea mult?

Eliminați stresul și anxietatea și râdeți mai mult

Găsirea strategiilor pentru a face față stresului poate ajuta la scăderea cortizolului la niveluri normale și la prevenirea efectelor sale secundare.

Studiile au constatat o legătură directă între stresul cronic și creșterea nivelurilor de cortizol dimineața. Evident, menținerea nivelului de stres va împiedica, de asemenea, creșterea nivelului de cortizol și a impactului asupra sănătății dumneavoastră.

Un studiu a constatat că râsul poate avea un impact pozitiv asupra nivelurilor ridicate ale cortizolului. Oamenii de stiinta au descoperit ca rasul mai mult ar putea fi o schimbare pozitiva a stilului de viata pentru a ajuta la reducerea stresului si a mentine nivelul de cortizol scăzut.

Bucurați-vă de o dietă sănătoasă

Alimentele care pot crește cortizolul sunt zaharuri rafinate, carbohidrați nesănătoși și grăsimi saturate. Alegerea alimentelor sănătoase, cum ar fi creșterea aportului de fructe și legume, vă ajută să vă echilibrați mai bine hormonii.

Jurnalul Advances in Nutrition a raportat ca o dieta saraca poate afecta concentratiile de cortizol. Acest lucru poate avea un impact asupra funcției cognitive și poate afecta axa HPA. Studiile au arătat că suplimentele cum ar fi magneziul pot ajuta la scăderea concentrației de cortizol dacă acesta este ridicat.

Dacă aveți diabet de tip 2 și prezentați semne de exces de cortizol, atunci vă bucurați de o dietă sănătoasă este esențială pentru a vă controla simptomele.

Dormiți suficient și bine

Una dintre modalitățile de a preveni simptomele cortizolului înalt este de a dormi suficient.

Oamenii de știință au descoperit că obținerea unui somn de calitate este la fel de importantă ca și obținerea unui somn suficient pentru a ajuta la menținerea unor niveluri adecvate de cortizol.

Nivelurile excesive de cortizol sunt doar unul din modurile în care lipsa de somn afectează corpul.

Sport moderat

Exercițiile fizice regulate vă pot ajuta să reduceți nivelul de cortizol, deoarece vă ajută să faceți față stresului mai bine.

Journal of Investigation Endocrinologie a raportat că sportul moderat, de mică intensitate are un efect pozitiv asupra nivelului de cortizol. Cu toate acestea, efortul intensiv crește secreția de cortizol în organism.

Interesant, transpirația după exerciții fizice poate determina concentrații mari de cortizol în organism și aceste concentrații sunt detectate în păr. Medicii pot testa probele de păr pentru cortizol pentru a ajuta la diagnosticarea stărilor cronice.

Plimbarea este un exercițiu de impact foarte scăzut poate reduce nivelul cortizolului și vă poate gestiona nivelurile de stres. Unul dintre beneficiile mersului în fiecare zi este că ajută la scăderea excesului de grăsime din organism.

Suplimente pentru reducerea cortizolului

Dacă sănătatea ta suferă de o supraproducție a cortizolului, atunci puteți lua suplimente, împreună cu schimbări pozitive ale stilului de viață.

Fosfatidilserina ca supliment cortizol

Suplimentul fosfatidilserină are un efect pozitiv asupra minții și memoriei dvs. și poate contribui la reducerea producției de cortizol.

Un mic studiu a constatat că suplimentele de fosfatidilserină de 600 mg pe zi pot scădea nivelurile de cortizol după exerciții intense. Aceasta poate fi o modalitate eficientă pentru atleții sau persoanele care se bucură de exerciții fizice intense pentru a evita efectele cortizolului prea mult.

Ashwagandha supliment pentru reducerea cortizolului

Ashwagandha este un supliment bun în momente de stres emoțional sau mental. Din acest motiv, suplimentarea cu ashwagandha poate ajuta la reducerea nivelului de cortizol.

Un studiu a constatat că administrarea a 300 mg ashwagandha de 2 ori pe zi poate contribui la reducerea nivelului de cortizol. În cadrul studiului, suplimentul de ashwagandha a fost în măsură să scadă semnificativ nivelul cortizolului fără a provoca reacții adverse.

Omega-3

Utilizarea uleiului de pește omega-3 ajută la scăderea inflamației și poate ajuta la eliminarea efectelor nedorite ale unor niveluri ridicate de cortizol.

Un studiu efectuat la bărbați a constatat că administrarea zilnică de 7,2 g de ulei de pește a contribuit la scăderea nivelului de cortizol pe o perioadă de 3 săptămâni. Efectul omega-3 asupra nivelurilor de stres a fost pozitiv, iar suplimentele au contribuit la reglarea sistemului nervos central.

Alte modalități de scădere a nivelurilor ridicate ale cortizolului

În funcție de cauza de bază a nivelurilor crescute de cortizol, este posibil să nu fie posibilă scăderea cortizolului în mod natural.

Dacă prezentați semne de exces de cortizol, medicul dumneavoastră va efectua diverse teste pentru a verifica sindromul Cushing.

Unele metode convenționale pentru a trata o supraproducție a cortizolului pot include oricare dintre următoarele, în funcție de starea dumneavoastră:

Reducerea medicamentelor cu corticosteroizi
Chirurgie pentru eliminarea tumorilor care determină creșterea nivelului de ACTH sau cortizol ridicat
Medicamente care ajută la reglarea și normalizarea secreției de cortizol

Surse medicale:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3424606/

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/adrenal-glands

https://www.mayoclinic.org/es-es/healthy-lifestyle/stress-management/in-depth/stress/art-20046037

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5373497/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16019585

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10698825

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/6305604

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17852841

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9809193

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4082169/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11511309

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5722010/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20542010

https://www.mayoclinic.org/es-es/diseases-conditions/cushing-syndrome/symptoms-causes/syc-20351310

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16353426

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2723648/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3520819/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2742414

https://www.hindawi.com/journals/crie/2012/215038/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2266962/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9415946

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3581252/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19251872

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4942871/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3253931/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4914363/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18787373

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23696104

https://jissn.biomedcentral.com/articles/10.1186/1550-2783-5-11\

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3573577/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12909818

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2257922/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24216536

Cum scazi colesterolul natural: ce funcționează și cu cât

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 15, 2019

5

Majoritatea articolelor despre colesterol îți dau o listă de alimente „bune”. Puține îți spun lucrul care contează cu adevărat: cu cât scade fiecare măsură colesterolul, de fapt. Diferența e importantă, pentru că unele intervenții aduc 1–2%, altele 10–15%, iar combinația lor bine făcută poate ajunge la o reducere comparabilă cu un medicament ușor.

Acest ghid pune cifre lângă fiecare recomandare, pe baza studiilor clinice. Vei vedea ce merită efortul, ce e supraevaluat și unde se află plafonul real al alimentației — pentru că dieta are un plafon, iar a-l cunoaște te scutește de frustrare.

Un lucru de la început: dacă medicul ți-a prescris deja un tratament, măsurile de mai jos îl completează, nu îl înlocuiesc. Nu întrerupe niciodată o medicație pe cont propriu — chiar dacă analizele se ameliorează.

Pe scurt

Dieta are un plafon. Aproximativ trei sferturi din colesterol e produs de ficat, nu mâncat.
Combinația bate măsura izolată. Un tipar alimentar bine construit scade LDL-ul cu 13–17% în viața reală.
Înlocuirea contează mai mult decât eliminarea. Ce pui în loc decide rezultatul.
Colesterolul alimentar contează mai puțin decât se credea — grăsimile saturate și trans cântăresc mai greu.
Alcoolul nu e o strategie pentru sănătatea inimii, indiferent ce ai citit despre vinul roșu.

De ce dieta are un plafon

Înainte de orice recomandare, o clarificare care schimbă așteptările: doar aproximativ 25% din colesterolul din sânge provine din alimentație. Restul e produs de ficat, care îl fabrică pentru că organismul are nevoie de el — pentru membranele celulare, pentru hormoni, pentru vitamina D, pentru bila necesară digestiei.

Mai mult, ficatul compensează: când mănânci mai puțin colesterol, tinde să producă mai mult. De aceea există oameni care mănâncă impecabil și au totuși LDL crescut — de obicei din motive genetice — și de aceea „mănâncă sănătos” nu rezolvă întotdeauna problema.

Ce înseamnă practic: o dietă bine construită scade LDL-ul cu aproximativ 10–15%, iar în cazurile cele mai riguroase până la 20%. E o reducere reală și utilă — dar dacă pornești de la 190 mg/dL și ai risc cardiovascular înalt, nu va fi suficientă singură. Asta nu e un motiv să renunți la dietă, ci un motiv să nu amâni discuția cu medicul.

O corectură necesară: ce e, de fapt, ateroscleroza

Circulă des o confuzie care merită lămurită, pentru că schimbă înțelegerea întregului subiect.

Când colesterolul în exces pătrunde în peretele arterial, se depune, se oxidează și atrage celule inflamatorii, formând în timp o placă de aterom. Procesul se numește ateroscleroză — nu „tensiune arterială”. Hipertensiunea e cu totul altceva: presiunea cu care sângele apasă pe pereții vaselor.

Cele două sunt legate, dar diferite: ateroscleroza poate contribui la creșterea tensiunii, iar tensiunea mare accelerează ateroscleroza. Riscul real vine însă din placă — mai ales din faptul că se poate rupe brusc, declanșând un cheag care blochează artera. Așa se produce infarctul. Iar detaliul care surprinde: nu placa cea mai mare e cea mai periculoasă, ci cea mai instabilă.

Ce funcționează și cu cât — tabelul care lipsește din alte articole

Înainte de tabel, o precizare despre cum se citesc aceste cifre. O reducere de „10%” înseamnă lucruri diferite în funcție de unde pornești: la un LDL de 200 mg/dL înseamnă 20 de puncte, la unul de 130 înseamnă 13. De aceea măsurile de mai jos au impact absolut mai mare la cei care pornesc de la valori mari.

Iată efectele estimate ale principalelor măsuri asupra LDL-ului, pe baza studiilor clinice. Cifrele sunt medii — răspunsul individual variază — dar dau o ierarhie realistă a efortului.

Tabelul 1. Efectul estimat al fiecărei măsuri asupra LDL

Măsura	Reducere LDL	Cât înseamnă practic	Nivelul dovezilor
Fitosteroli (2 g/zi)	8–15%	Din alimente fortificate sau supliment	Solid
Fibre solubile (5–10 g/zi)	5–10%	Ovăz, orz, leguminoase, psyllium, mere	Solid
Proteine vegetale (soia, leguminoase)	3–7%	Înlocuind carnea, nu adăugate peste	Bun
Nuci (aprox. 45 g/zi)	3–5%	O mână, înlocuind alte gustări	Bun
Înlocuirea grăsimilor saturate cu nesaturate	5–10%	Ulei de măsline în loc de unt/untură	Solid
Eliminarea grăsimilor trans	variabil	Cresc LDL și scad HDL simultan	Solid
Scădere în greutate (5–10%)	3–8%	Ameliorează întreg profilul lipidic	Bun
Activitate fizică regulată	0–5% pe LDL	Efect mic pe LDL, mare pe risc global	Solid (pe risc)
TOATE combinate (tipar Portfolio)	13–17%	În condiții reale, pe termen lung	Solid

Efecte medii din studii clinice. Răspunsul individual variază semnificativ. Activitatea fizică are efect modest pe LDL, dar reduce substanțial riscul cardiovascular global — motiv pentru care rămâne esențială.

Observă ultima linie: combinația bine făcută dă mai mult decât suma percepută a măsurilor individuale, pentru că fiecare acționează pe o cale diferită. Asta e ideea centrală a următoarei secțiuni.

Dieta Portfolio: combinația cu cele mai bune dovezi

Dezvoltată la Universitatea din Toronto de echipa lui David Jenkins, dieta Portfolio nu e o dietă restrictivă, ci un „portofoliu” de patru componente care scad colesterolul prin mecanisme diferite — și de aceea se adună.

Rezultatele sunt printre cele mai bine documentate din nutriție. În condiții de laborator strict controlate, reducerea LDL a ajuns până la 30–35%. Mai relevant pentru viața reală: un studiu multicentric pe 330 de participanți a arătat o reducere de 13,8% la șase luni, iar urmărirea pe un an a dat 13%. Heart UK sintetizează datele astfel: până la 35% în condiții controlate, aproximativ 17% în viața de zi cu zi.

Iar efectul nu se oprește la analize. Un studiu publicat în Circulation, pe trei cohorte prospective mari, a arătat că aderența pe termen lung la acest tipar se asociază cu un risc cardiovascular mai mic — deci nu vorbim doar de o cifră care se ameliorează pe hârtie.

Cele patru componente și țintele lor zilnice:

Fibre solubile (vâscoase) — circa 20 g/zi. Ovăz, orz, leguminoase, psyllium, vinete, bame, mere, citrice. Se leagă de acizii biliari în intestin și forțează organismul să consume colesterol pentru a-i reface.
Fitosteroli — 2 g/zi. Blochează absorbția colesterolului în intestin, concurând cu el. Din alimente fortificate sau supliment.
Proteine vegetale — circa 50 g/zi. Soia și leguminoasele, înlocuind proteina animală. Par să reducă sinteza hepatică de colesterol.
Nuci — circa 45 g/zi (o mână). Aduc grăsimi nesaturate și compuși bioactivi, înlocuind gustări mai puțin bune.

Nu trebuie să adopți totul dintr-o dată. Fiecare componentă adaugă aproximativ 5–10%, deci chiar și două dintre ele, aplicate constant, contează. Aderența parțială dă rezultate parțiale — ceea ce e tot un progres.

Fibrele solubile: cea mai accesibilă componentă

Sunt și cele mai ușor de introdus, pentru că nu cer produse speciale. Distincția importantă e între fibrele solubile (care scad colesterolul) și cele insolubile (bune pentru tranzit, dar fără efect pe lipide).

Surse bune de fibre solubile: ovăzul și tărâțele de ovăz, orzul, leguminoasele (fasole, linte, năut), psyllium, merele, perele, citricele, vinetele. O cană de fulgi de ovăz aduce aproximativ 2 g de fibre solubile — util, dar departe de ținta de 20 g, motiv pentru care contează varietatea, nu un singur aliment.

Un truc practic: leguminoasele sunt cea mai eficientă sursă raportat la efort. O porție de linte sau fasole la prânz, de câteva ori pe săptămână, aduce mai mult decât majoritatea „superalimentelor” promovate.

Despre psyllium: e cea mai concentrată sursă de fibre solubile disponibilă și una dintre cele mai bine studiate. O lingură aduce câteva grame de fibre vâscoase, adică o parte importantă din ținta zilnică. Se ia cu multă apă, se începe cu cantități mici pentru a evita balonarea, și nu se administrează simultan cu medicamente — poate interfera cu absorbția lor. Discută-l cu medicul sau farmacistul dacă urmezi un tratament.

Grăsimile: înlocuirea contează, nu eliminarea

Aici se face cea mai frecventă greșeală. Mesajul „mănâncă mai puține grăsimi” a dominat ani de zile și a produs un efect neintenționat: oamenii au înlocuit grăsimile cu zahăr și făină albă — iar rezultatul a fost, deseori, mai rău.

Formularea corectă e cu ce înlocuiești. American Heart Association recomandă limitarea grăsimilor saturate la aproximativ 5–6% din caloriile zilnice, dar beneficiul real apare când sunt înlocuite cu grăsimi nesaturate, nu cu carbohidrați rafinați.

Tabelul 2. Ce înlocuiești cu ce

În loc de	Alege	De ce
Unt, untură, smântână grasă	Ulei de măsline extravirgin	Grăsimi mononesaturate în locul celor saturate
Carne roșie grasă (de câteva ori/săpt.)	Pește gras, leguminoase, pui fără piele	Mai puține saturate, plus omega-3
Gustări dulci, biscuiți, patiserie	O mână de nuci sau migdale	Elimină trans și adaugă nesaturate
Cereale rafinate de dimineață	Fulgi de ovăz cu fructe	Fibre solubile în loc de zahăr
Lapte integral, iaurt gras	Variante degresate sau băutură de soia	Reduce saturatele; soia adaugă proteină vegetală
Margarină obișnuită, produse cu trans	Uleiuri vegetale lichide	Grăsimile trans cresc LDL și scad HDL

Cheia e substituția, nu simpla eliminare. Înlocuirea grăsimilor saturate cu zahăr și făină albă nu ameliorează profilul lipidic — uneori îl înrăutățește prin creșterea trigliceridelor.

Despre grăsimile trans: sunt singura categorie care merită eliminată, nu doar redusă. Cresc LDL-ul și scad HDL-ul simultan — o combinație nefavorabilă. Se găsesc în unele produse de patiserie industriale, prăjeli repetate și margarine vechi. Verifică eticheta pentru „grăsimi parțial hidrogenate”.

Un cuvânt despre omega-3 și pește: efectul lor principal e pe trigliceride, nu pe LDL — la doze alimentare obișnuite, LDL-ul se schimbă puțin. Asta nu înseamnă că peștele gras nu merită: reduce trigliceridele, are efecte antiinflamatorii și, consumat în locul cărnii roșii, scade aportul de grăsimi saturate. Recomandarea uzuală e de două porții pe săptămână. Suplimentele de ulei de pește sunt altceva: pentru majoritatea oamenilor fără trigliceride mult crescute, beneficiul lor rămâne neconvingător.

Mituri și lucruri supraevaluate

Această secțiune e la fel de importantă ca restul, pentru că economisește efort irosit — și, într-un caz, elimină un sfat de-a dreptul dăunător.

Tabelul 3. Ce se spune vs. ce arată dovezile

Afirmația	Realitatea	Ce faci
„Un pahar de vin roșu e bun pentru inimă”	Studiile genetice nu confirmă un beneficiu cardiovascular; alcoolul e clasificat carcinogen de OMS	Nu începe și nu continua să bei pentru sănătate
„Ouăle sunt principalul vinovat”	Limita de 300 mg colesterol alimentar a fost eliminată din ghiduri în 2015; contează mai mult contextul	Ouăle pot face parte dintr-o dietă echilibrată
„Uleiul de cocos e sănătos, e vegetal”	Conține peste 80% grăsimi saturate; nu e o alternativă la uleiul de măsline	Folosește-l ocazional, nu ca ulei de bază
„Grăsimile saturate au fost reabilitate”	Nuanța e reală, dar înlocuirea lor cu nesaturate rămâne recomandată	Substituie, nu ignora
„Suplimentele naturale scad colesterolul”	Ghidul european 2025 nu recomandă suplimentele pentru scăderea LDL	Excepția documentată: fitosterolii
„Dacă mănânc sănătos, nu am nevoie de analize”	Colesterolul crescut nu dă simptome; genetica poate depăși dieta	Verifică periodic, mai ales după 40 de ani

Fitosterolii sunt excepția: au dovezi bune și sunt incluși în tiparul Portfolio. Persoanele cu sitosterolemie (afecțiune rară) trebuie să îi evite.

De ce am scos alcoolul din recomandări

Merită explicat, pentru că ideea „vinul roșu protejează inima” a fost repetată zeci de ani, inclusiv în articole serioase.

Ideea a pornit din studii observaționale care arătau că oamenii care beau moderat aveau mai puține boli cardiace. Problema e că grupul „abstinenților” includea și foști băutori care se opriseră din motive de sănătate — ceea ce înclina artificial comparația. Studiile de randomizare mendeliană, care folosesc variații genetice și evită acest bias, nu au găsit beneficiul cardiovascular.

În paralel, alcoolul e clasificat de Organizația Mondială a Sănătății drept carcinogen, iar în 2023 OMS a comunicat că nu s-a putut stabili un nivel sigur de consum. Dezbaterea științifică nu s-a încheiat complet, dar concluzia practică e clară: nicio autoritate medicală nu recomandă consumul de alcool pentru sănătatea inimii. Dacă bei, e o alegere personală; dacă nu bei, nu ai niciun motiv de sănătate să începi.

Dincolo de alimentație

Mișcarea. Efectul direct pe LDL e modest, dar reduce trigliceridele, crește ușor HDL-ul și scade substanțial riscul cardiovascular global. Ținta rezonabilă: circa 150 de minute de efort moderat pe săptămână. Pentru trigliceride crescute, efectul e chiar mai vizibil decât pe colesterol.
Greutatea. O reducere de 5–10% ameliorează întregul profil lipidic și scade riscul de steatoză hepatică, frecvent asociată cu dislipidemia.
Fumatul. Nu scade LDL-ul, dar renunțarea reduce riscul cardiovascular mai mult decât aproape orice altă măsură. Dacă fumezi, e prioritatea numărul unu.
Somnul și stresul. Efect indirect, prin greutate, tensiune și obiceiuri alimentare. Nu sunt „tratamente”, dar contează pe fond.

De ce eșuează multe încercări

Merită menționate câteva capcane frecvente, pentru că explică de ce eșuează multe încercări bine intenționate.

Se schimbă totul deodată. O revizuire completă a alimentației ține două săptămâni, apoi se abandonează. Schimbările mici, dar permanente, bat schimbările mari și temporare — pentru că efectul asupra colesterolului depinde de consecvență, nu de intensitate.
Se adaugă în loc să se înlocuiască. Nucile adăugate peste dieta obișnuită aduc calorii în plus, nu beneficiu. Ele funcționează când iau locul altei gustări.
Se așteaptă rezultate prea repede. Analizele repetate după două săptămâni nu spun mare lucru. Efectul se stabilizează în aproximativ trei luni.
Se ignoră porțiile. Uleiul de măsline e sănătos, dar are aceleași calorii ca orice alt ulei. „Sănătos” nu înseamnă „nelimitat”.
Se caută un singur aliment-minune. Nu există. Beneficiul vine din tipar, nu dintr-un ingredient.

Ca să nu rămână totul teoretic, iată cum arată aplicarea concretă — fără schimbări dramatice:

Micul dejun: fulgi de ovăz cu fructe și o lingură de semințe, în locul cerealelor rafinate. Aduce fibre solubile de dimineață.
Gustare: o mână de nuci sau migdale, în locul biscuiților. Bifează componenta „nuci”.
Prânz: de 3–4 ori pe săptămână, o porție de leguminoase (linte, fasole, năut). E cea mai eficientă sursă de fibre solubile și proteină vegetală simultan.
Cină: pește gras de două ori pe săptămână; în restul zilelor, reduce carnea roșie în favoarea celei albe sau a variantelor vegetale.
Gătit: ulei de măsline ca ulei de bază, în locul untului și al unturii.
Constant: 5 porții de legume și fructe pe zi, evitarea produselor cu grăsimi parțial hidrogenate.

Aplicat consecvent, acest tipar acoperă majoritatea componentelor Portfolio și e sustenabil — ceea ce contează mai mult decât perfecțiunea de două săptămâni.

Când dieta nu e suficientă

E important să știi când să treci la pasul următor, pentru că amânarea are un cost real.

Discută cu medicul despre tratament dacă: LDL-ul rămâne mult peste țintă după 3–6 luni de măsuri consecvente; ai deja o boală cardiovasculară, diabet sau boală renală; ai LDL peste 190 mg/dL; ai rude apropiate cu infarct la vârstă tânără (sub 55 de ani la bărbați, sub 60 la femei), ceea ce poate sugera hipercolesterolemie familială.

Ținta ta de LDL nu e universală — depinde de riscul tău cardiovascular total. Ghidurile europene actuale stabilesc ținte diferite pentru risc scăzut, moderat, înalt și foarte înalt. Un LDL de 120 poate fi acceptabil pentru o persoană și insuficient pentru alta. Întrebarea utilă la consult nu e „am colesterolul mare?”, ci „care e riscul meu la 10 ani și care e ținta mea?”

Întrebări frecvente

1. Cât pot scădea colesterolul doar prin dietă?

În medie 10–15%, iar cu un tipar bine construit (dieta Portfolio) 13–17% în condiții reale. Dacă pornești de la valori mult crescute sau ai risc înalt, dieta singură rareori e suficientă — dar rămâne utilă alături de tratament.

2. În cât timp se văd rezultatele?

Primele modificări apar de obicei în 4–6 săptămâni de aplicare consecventă, iar efectul se stabilizează în 3 luni. De aceea medicii recomandă repetarea analizelor la aproximativ 3 luni după schimbarea alimentației.

3. Câte ouă pot mânca?

Limita strictă de colesterol alimentar a fost eliminată din ghiduri în 2015, iar ouăle influențează LDL-ul mai puțin decât grăsimile saturate și trans. Contextul contează: ouă cu legume nu e același lucru cu ouă cu bacon și cârnați. Pentru majoritatea oamenilor sănătoși, consumul moderat e acceptabil.

4. Vinul roșu ajută la colesterol?

Nu există dovezi solide că da, iar studiile genetice nu confirmă beneficiul cardiovascular atribuit alcoolului. Alcoolul e clasificat carcinogen de OMS. Niciun ghid medical nu recomandă consumul de alcool pentru sănătatea inimii.

5. Uleiul de cocos e o alegere bună?

Nu ca ulei principal. Conține peste 80% grăsimi saturate — mai mult decât untul. Faptul că e de origine vegetală nu îl face echivalent cu uleiul de măsline. Folosește-l ocazional, pentru gust, nu ca bază a gătitului.

6. Ce sunt fitosterolii și chiar funcționează?

Sunt compuși din plante, similari structural cu colesterolul, care îi blochează absorbția în intestin. Sunt excepția documentată dintre „suplimentele pentru colesterol”: aproximativ 2 g pe zi pot reduce LDL-ul cu 8–15%. Persoanele cu sitosterolemie trebuie să îi evite; discută-i cu medicul.

7. Trebuie să elimin complet grăsimile?

Nu — și ar fi contraproductiv. Grăsimile nesaturate din ulei de măsline, nuci, avocado și pește sunt benefice. Ce contează e înlocuirea celor saturate și trans cu cele nesaturate, nu reducerea grăsimilor în favoarea zahărului.

8. Mișcarea scade colesterolul?

Efectul direct pe LDL e modest (0–5%), dar reduce trigliceridele, crește ușor HDL-ul și scade semnificativ riscul cardiovascular global. Merită făcută pentru risc, nu doar pentru cifra de pe buletin.

9. Am colesterolul mare deși mănânc sănătos. De ce?

Pentru că trei sferturi din colesterol e produs de ficat, iar genetica joacă un rol important. Hipercolesterolemia familială afectează aproximativ 1 din 250 de persoane și nu are legătură cu alimentația. Dacă ai LDL peste 190 sau rude cu infarct la vârstă tânără, cere evaluare.

10. Pot lua fitosteroli dacă sunt deja pe statine?

Studiile arată o reducere suplimentară a LDL-ului la asociere, dar decizia aparține medicului. Nu adăuga suplimente peste un tratament fără să discuți — și, mai ales, nu înlocui tratamentul cu ele.

Concluzie

Colesterolul se poate reduce natural, dar realist. Dieta are un plafon de 10–17%, pentru că trei sferturi din colesterol e fabricat de ficat, nu mâncat. În limitele acelui plafon, însă, alegerile contează foarte mult — iar cele mai eficiente nu sunt cele mai promovate.

Trei lucruri de reținut: combină, nu alege — fibre solubile, fitosteroli, proteine vegetale și nuci acționează pe căi diferite și se adună; înlocuiește, nu doar elimina — ce pui în loc decide rezultatul; și nu confunda un plafon cu un eșec — dacă analizele rămân peste țintă după câteva luni de efort corect, asta nu înseamnă că ai greșit, ci că ai nevoie și de altceva. Discuția cu medicul e pasul următor firesc, nu o înfrângere.

Surse

Chiavaroli L, Nishi SK, Khan TA, et al. Portfolio Dietary Pattern and Cardiovascular Disease: A Systematic Review and Meta-analysis of Controlled Trials. Prog Cardiovasc Dis. 2018;61(1):43–53.

Glenn AJ, Li J, Lo K, et al. Portfolio Diet Score and Risk of Cardiovascular Disease: Findings From 3 Prospective Cohort Studies. Circulation. 2023;148(22):1750–1763.

Ramprasath VR, Jenkins DJA, Lamarche B, et al. Consumption of a dietary portfolio of cholesterol lowering foods improves blood lipids. Nutr J. 2014;13:101.

American Heart Association. Saturated Fat — Eat Smart. 2024.

World Health Organization. No level of alcohol consumption is safe for our health. 2023; și Mach F, et al. 2025 Focused Update of the ESC/EAS Guidelines for the management of dyslipidaemias. Eur Heart J. 2025.

Conținut cu scop informativ și educativ. Nu constituie sfat medical și nu înlocuiește consultul, diagnosticul sau tratamentul oferit de un medic. Valorile și procentele prezentate sunt medii din studii clinice; răspunsul individual variază. Nu începeți, nu modificați și nu întrerupeți niciun tratament pe baza acestui articol. Persoanele cu afecțiuni cronice, gravidele și cele aflate sub tratament trebuie să discute orice schimbare alimentară majoră sau supliment cu medicul curant.

Număr scăzut de limfocite (limfocitopenie) – Cauze, simptome și recomandări

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 12, 2019

0

Număr scăzut de limfocite, de asemenea, cunoscut sub numele de limfocitopenie, este o îngrijorare, deoarece atunci când limfocitele (un tip de globule albe din sânge) sunt mici, capacitatea organismului este slăbită.
Aceste celule ajută la prevenirea infecțiilor produse de bacterii și virusuri și, de asemenea, lupta impotriva infectiilor deja prezente, precum și un număr redus de aceste celule crește, de asemenea, posibilitatea de a dezvolta anumite tipuri de cancer, în special leucemii, limfoame, și limfom Hodgkin.
Există trei tipuri de limfocite: celule B, celule T și celule naturale ucigașe (NK). Aceste celule albe din sânge reprezintă aproximativ 20 până la 40% din toate celulele albe din corp, iar intervalul normal pentru limfocite este cuprins între 1.000 și 4.800 de celule pe microliter de sânge.

Ce înseamnă dacă ai limfocitele scăzute?

Având limfocite scăzute înseamnă a avea un număr scăzut de limfocite absolută. Cele trei tipuri de limfocite (B, T, NK) sunt necesare, deoarece toate trei joacă roluri importante în modul în care sistemul imunitar funcționează optim. A nu avea suficiente celule B poate duce la o scădere a numărului de celule plasmatice, iar aceste celule produc anticorpi (o proteină din sânge care funcționează cu sistemul imunitar pentru combaterea bacteriilor și a virușilor).

O reducere a producției de anticorpi poate determina o creștere a numărului de infecții bacteriene. Un număr scăzut de celule T sau celule NK poate duce la probleme de control al anumitor infecții, mai ales dacă acestea sunt virale, fungice sau parazitare. Deficiențele limfocitelor severe pot duce la infecții necontrolate, care pot fi fatale. Cauzele scăzute ale numărului de limfocite variază și rezultă dintr-o serie de boli și condiții.

Cauze limfocite scăzute

Un număr de factori contribuie la un număr scăzut de limfocite: cauze generale, cauze dobândite și cauze ereditare. Există cauze acute și cronice. O cauză acută este una care apare, dar dispare deoarece problema este rezolvată. Cauzele cronice, pe de altă parte, apar pentru o perioadă lungă de timp, probabil din cauza unei tulburări de durată.

Cauze generale

În termeni simpli, producția scăzută de celule albe cu limfocite se întâmplă din anumite motive: organismul pur și simplu nu produce suficient; trupul produce destul, dar ele sunt distruse; sau limfocitele sunt prinse în ganglionii limfatici sau în splina. Postul, stresul fizic intens, chimioterapia / radioterapia pentru cancer și infecțiile virale cum ar fi gripa și hepatita pot provoca, de asemenea, limfocitopenie acută.

Cauzele dobândite

Cauzele dobândite, adică cele cu care nu te-ai născut, dar care au fost dezvoltate la un moment dat în viața ta, sunt adesea legate de condițiile medicale sau alte forme de tratament medical. Câteva exemple de cauze dobândite sunt:

Bolile infecțioase
Tulburări autoimune
Terapia cu steroizi
Cancer de sânge și boli de sânge
Radiație / chimioterapie

Cauze moștenite

Motivele moștenite, transmise genetic de părinți, sunt aproape întotdeauna legate de defectele genelor care fac parte din dezvoltarea limfocitelor. Unele dintre aceste boli includ următoarele:

Sindromul DiGeorge
Sindromul Wiskott-Aldrich
Sindrom de imunodeficiență combinată severă
Ataxia Telangiectasia

Nu este încă cunoscut cum aceste boli, condiții sau factori afectează numărul de limfocite; de fapt, unii oameni au număr scăzut de limfocite fără o cauză de bază cunoscută. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a obține o înțelegere mai completă.

Care este nivelul normal al limfocitelor?

Nivelurile limfocitelor pot fi determinate și analizate printr-un test de sânge.

Valoarea intervalului este calculată pe mililitru de sânge, iar intervalul normal pentru limfocite este de obicei între 1300 și 4000 de celule pe mililitru.

Un procent poate fi de asemenea utilizat, dar dacă, cifra tinde să includă cele trei tipuri de limfocite: celule T, celule B și celule NK.

Intervalul procentual ar trebui să se situeze între 20 și 40% din numărul total de celule albe din sânge.

Simptome nivel scăzut de limfocite

Încercarea de a diagnostica un număr scăzut de limfocite este complicată, deoarece, singură, condiția nu prezintă semne sau simptome; de obicei se observă numai atunci când testele de sânge se fac pentru alte boli și condiții. Dacă simptomele apar în cazuri ușoare de limfocitopenie, ar arăta ceva de genul următor și poate fi diferit de la persoană la persoană:

Nodulii limfatici mariti. Aceasta indică prezența cancerului sau a unei infecții cu HIV. În acest caz, un număr scăzut de limfocite poate însemna cancer.

Tuse, nas infundat și febră, care indică o infecție virală respiratorie.

Articulațiile dureroase și erupții cutanate. Aceasta indică prezența artritei reumatoide sau a lupusului eritematos sistemic.

Când numărul de limfocite este redus considerabil, poate duce la infecții repetate prin bacterii, viruși, ciuperci și paraziți.

O creștere anormală într – un tip de globule albe poate determina o scădere a numărului de alte tipuri de celule albe din sânge, ceea ce înseamnă că este posibil, de exemplu, un număr de limfocite scăzută și un număr ridicat de neutrofile.

Cum sunt diagnosticate limfocitele scăzute?

În ciuda oricăror simptome și semne care ar putea apărea, răspunsurile sunt toate în sânge, ceea ce înseamnă că singura modalitate de a diagnostica limfocitele este printr-un test de sânge efectuat de medicul dumneavoastră. În timp ce simptomele pot determina medicul să creadă că există o problemă, singura modalitate de a confirma diagnosticul este să faceti un test de sange.

Când numărul de limfocite este scăzut sau mic, medicul dumneavoastră va testa pentru HIV și alte infecții cu un alt test de sânge. În cazuri rare, se extrage un eșantion de măduvă osoasă, astfel încât poate fi studiat sub microscop.

Testele de sânge vor determina, de asemenea, tipurile de limfocite (celule T, celule B și celule NK) din sânge. Unele tulburări, cum ar fi SIDA, sunt determinate de o reducere a unor tipuri de limfocite, precum și tulburări specifice legate de imunodeficiența ereditară.

Număr redus de limfocite legate de limfom (un grup de cancer de sange care se dezvolta in sistemul limfatic, în special limfom Hodgkin și non-Hodgkin), sunt, de asemenea, diagnosticate prin analize de sange.

Cum să tratați limfocitele scăzute

Modul în care tratați limfocitele scăzute depinde în întregime de ceea ce cauzează problema.

Cauze legate de consumul de medicamente

Dacă un medicament provoacă limfocitopenie, acesta se va rezolva de obicei în timp util și nu mai este necesară intervenția ulterioară.

SIDA

În cazul în care cauza limfocitopeniei este SIDA, atunci cursul tratamentului este o abordare terapie combinată în care sunt administrate trei medicamente antivirale (cel puțin), astfel încât numărul de celule T poate fi crescută și șansele de supraviețuire a crescut.

Boala

Dacă limfocitopenia este legată de o boală, medicul va trata în mod corespunzător această afecțiune, în funcție de ceea ce este. De-a lungul timpului, numărul de celule albe din sânge ar trebui să revină la normal. În caz contrar, vor fi necesare alte investigații și teste.

Defect genetic

Atunci când un defect genetic este cauza limfocitopeniei, transplantul de celule stem din sânge sau transplantul de celule stem din măduvă osoasă pot fi opțiuni viabile considerate de medic ca tratament cu limfocite scăzute.

Recomandări privind dieta pentru numărul scăzut de limfocite

Limfocitele au un rol important în lupta împotriva agenților patogeni care încearcă să atace organismul prin sistemul imunitar. Consumul unei alimentații bogate în vitamine și substanțe nutritive vă oferă un sistem imunitar puternic care luptă împotriva bacteriilor și a virușilor, care ar putea duce la scăderea numărului de celule albe din sânge. Mai jos sunt câteva linii directoare pentru a vă ajuta corpul în această perioadă.

Mănânti proteine. Aminoacizii din proteine vor ajuta limfocitele să funcționeze corect și să vă mențină sistemul imunitar puternic.

Asigurați-vă că aveți suficientă vitamină A în dieta dumneavoastră. Mănâncati verdeturi și legume portocalii.

Creșteți nivelul vitaminei B6 consumând somon, curcan sau carne de pui. Vitamina B6 ajută limfocitele să se dezvolte corespunzător.

Beti ceai verde în fiecare zi.

Evitați alimentele bogate în grăsimi.

Beti multă apă.

Obțineți mai mult zinc prin consumul de arahide, migdale și stridii.

Surse medicale:

https://www.nhlbi.nih.gov/health/health-topics/topics/lym/causes https://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/003657.htm ” http://www.llscanada.org/lymphoma/non-hodgkin-lymphoma?src1=20045&src2=

Durere ascuțită în ureche: Cauze și remedii naturiste

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 10, 2019

3

Având o durere ascuțită în ureche poate fi foarte îngrijorător și va provoca o senzație de disconfort. Dacă suferiți de dureri de urechi severe, este dificil să vă concentrați, să continuați cu activitățile zilnice și chiar să vă mențineți echilibrul.

Urechea este un organ senzorial complex care conține țesut sensibil și oase mici care ne ajută să auzim. Deoarece urechea este conectată la nas și este aproape de mușchii maxilarului și feței, multe condiții diferite pot cauza o durere urechilor. Durerea puternică a urechii poate proveni din urechea exterioară sau mijlocie, dacă aveți o infecție bacteriană sau virală acolo. Sau, senzația de înjunghiere poate proveni din urechea internă dacă există inflamație.

De cele mai multe ori durerea ascuțită în una sau ambele urechi se datorează unei infecții din sistemul respirator, care afectează de asemenea urechile. Deci, dacă ați avut o răceală sau o gripă, veți avea adesea dureri ușoare la ureche sau dureri severe. Cu toate acestea, durerea din ureche poate apărea din cauza problemelor cu maxilarul, durerea de dinți, sinusurile blocate sau chiar artrita. De asemenea, puteți avea o ureche dureroasă atunci când vă aflați într-un avion sau după înot.

Acest articol analizează simptomele și cauzele unei dureri ascuțite în ureche. Veți găsi, de asemenea, remedii naturale pentru a calma o durere de urechi și tratamente pentru durere în ureche.

Simptomele durerii la urechi

Durerea urechilor, mai ales dacă este ascuțită și severă, poate fi dificil de rezolvat. Acest lucru se datorează faptului că, împreună cu durerea de ureche din urechea stângă sau din urechea dreaptă, este posibil să aveți și alte simptome care vă fac să vă simțiți și mai rău.

De exemplu, cercetătorii de la Harvard Health spun că o infecție la nivelul urechii sau a sistemului respirator superior va provoca adesea inflamații și umflături profunde în canalul urechii. Împreună cu durerea, ați putea avea un nas blocat, febră și alte simptome de virus răceală sau gripa. De asemenea, este posibil să aveți secreție de lichide din ureche și urechea poate fi cu mâncărime sau dureroasă la atingere.

Dr. Benjamin Wedro despre eMedicineHealth spune că, în funcție de cauza urechii dureroase, s-ar putea să aveți și roșeață și umflături în jurul urechii externe, durere la nivelul maxilarului, dureri în gât și un zgomot constant în urechi. Dacă urechea interioară este afectată, puteți avea și vertij și vă este dificil să vă mențineți echilibrul.

Dr. Wedro spune că urechile de multe ori pot fi tratate cu remedii naturale de la domiciliu. Dar, înainte de a privi modalități naturale eficiente de a trata o durere ascuțită în urechea la domiciliu, să ne uităm la ceea ce ar putea cauza durerea la urechi.

Cauzele durerii la urechi din cauza problemelor la urechi

Cele mai evidente cauze ale durerii ușoare până la durere puternică sunt afecțiunile care apar în canalul urechii.

Infecția urechii externe (otita externa)

Otita externă este foarte frecventă un motiv pentru a avea o ureche dureroasă și gât în același timp. Urechea externă este partea urechii pe care o puteți vedea, inclusiv deschiderea mică în ureche.

Potrivit dr. Mary Lowth pe Patient.info, bacteriile sunt de multe ori de vină pentru infecțiile urechii externe. Acest lucru poate fi cauzat de deteriorarea suprafetei urechii prin zgarieturi, curatarea urechii cu bețișoare de bumbac sau cu o afectiune a pielii cum ar fi eczeme sau psoriazis. Acest lucru provoacă mâncărime severă, înroșire în jurul urechii externe și posibile tulburări de auz temporare.

Mayo Clinic spune că, deoarece infecțiile urechii externe sunt uneori cauzate de apariția apei în ureche, uneori se numește urechea înotătorului. Medicii spun că infecțiile avansate ale urechii externe pot provoca dureri severe ale urechii care radiază în față sau în partea din spate.

Infecția urechii medii (otita medie)

Infecțiile urechii pot, de asemenea, să ajungă mai adânc în ureche și să cauzeze simptome dureroase la nivelul urechii medii. Urechea medie este partea canalului urechii dintre tamburul urechii și capătul canalului urechii. Orice infecție sau inflamație la nivelul urechii medii poate determina o senzație de durere puternică în interiorul urechii.

Dr. Susan Kim de la WebMD afirmă că infecțiile urechii medii se întâmplă adesea alături de o răceală sau o gripă. Fluidele se pot acumula în canalul urechii și, dacă se infectează cu bacterii, puroi și inflamații încep să provoace dureri și alte probleme în ureche, ca și cum ar afecta auzul. Durerea în ureche poate fi severă în prima săptămână după care trece.

Infecție a urechii interne (otita internă)

Virusul gripal poate provoca, de asemenea, o infecție a urechii interioare, care poate fi dureroasă și vă face să vă simțiți amețit. Starea este uneori numită labirintină deoarece afectează structura din urechea voastră interioară numită labirint.

Potrivit medicilor din cadrul National Health Service (NHS) din Regatul Unit, inflamația urechii interne și infecțiile pot provoca dureri de urechi, dureri de cap și puteți observa că puroiul se scurge din urechi. Simptomele pot fi dureri severe în primele 7 zile și apoi se pot îmbunătăți treptat.

Ceară în urechi

O acumulare de ceară în urechi poate duce, de asemenea, la dureri de urechi și durere ascuțită în ureche. Urechile pot fi blocate cu ceară de ceară (cerumen) dacă sunt împinse adânc în canalul urechii. Acesta este unul dintre motivele pentru care să nu vă curățați niciodată urechile cu bețișoarele de bumbac. Dacă utilizați un aparat auditiv sau dopuri pentru urechi, atunci vă aflați în pericol de acumulare de ceară în urechi.

Potrivit dr. Gayle M Galletta despre eMedicineHealth, durerea urechii poate fi un simptom al blocării urechii. Împreună cu durerea, este posibil să aveți și senzația de conectare a canalului urechii și pierderea auzului în urechea afectată.

La sfârșitul articolului, puteți găsi câteva remedii excelente pentru a elimina natural ceara din urechi și pentru a scăpa de o durere ascuțită în urechi.

Barotraume

Uneori, aterizarea și decolarea pe o aeronavă poate provoca dureri la urechi. Aceasta este o afecțiune numită barotrauma și poate afecta, de asemenea, scufundătorii. Cu toate acestea, acesta poate fi, de asemenea, un efect secundar de la o infecție a căilor respiratorii superioare. Durerea de urechi este cauzată de presiunea din canalul urechii dvs. diferită de presiunea din cealaltă parte a tamburului urechii.

Specialist în laringologie, dr. Sumana Jothi spune că unul dintre simptomele clasice ale barotraumei este durerea urechilor și disconfortul în una sau ambele urechi.

Există numeroase moduri de a vă trara urechile în mod natural și de a ușura presiunea din urechea voastră mijlocie. Uneori, mestecarea gumei sau folosirea dopurilor de urechi în avion poate ajuta la scăderea durerii din ureche.

Mastoidita

Inflamația în osul mastoid din spatele urechii poate fi un motiv pentru o durere constantă în ureche. Mastoidita este adesea cauzată de o infecție bacteriană dacă ați avut o infecție cronică la urechea mijlocie (otita medie).

Potrivit medicilor de la NHS, mastoidita poate provoca sensibilitate si durere chiar in spatele urechii. Împreună cu urechea dureroasă, puteți avea și roșeață, iar osul mastoid ar putea deveni umflat. Puroiul și o febră pot indica o infecție la nivelul urechii medii.

Ruptura timpanului

O infecție a urechii poate provoca ruptura timpanului, ceea ce va provoca o durere bruscă în ureche. Sau, semnul unui timpan rupt ar putea fi o durere de urechi constantă care brusc dispare.

Dr. Neha Pathak de la WebMD spune că un timpan rupt poate fi cauzat de o infecție, de deteriorarea timpanului sau de zgomote puternice și puternice. Acest lucru va provoca o durere ascuțită în urechea afectată și poate duce la buziere sau pierderea auzului în acea ureche. De obicei, un timpan rupt vindecă singur în câteva luni. Cu toate acestea, canalul urechii este expus riscului de infecție, deoarece timpanul protejează urechea mediană și cea interioară de infecție. De asemenea, este important să păstrați urechea uscată și fără umezeală.

Colesteatomul

Colesteatomul este o acumulare a celulelor moarte ale pielii în ureche, care formează un chist. Deși condiția în sine nu produce, de obicei, dureri de urechi ascuțite, medicii de la Clinica Marshfield spun că pot duce la infecții ale urechii care cauzează dureri de urechi ușoare până la severe.

Obiect străin în ureche

O cauză comună a durerii ascuțite în urechea a unui copil este un obiect străin care este așezat în ureche. Cu toate acestea, încercarea de a vă curăța urechile pot deteriora țesutul sensibil în ureche și pot provoca dureri.

Dr. John Ely de la Universitatea din Iowa afirmă că unele dintre obiectele obișnuite scoase din urechea copiilor pentru că s-au plâns de urechi dureroase sunt boabele de porumb, margelele, hârtia și insectele.

Alte cauze ale durerii de urechi

Ar fi o greșeală să credem că toate tipurile de dureri ale urechii, chiar dacă durerea de ureche este severă, sunt cauzate de o infecție la nivelul urechii. Există alte cauze ale durerii urechilor care nu sunt legate de ureche.

Sindromul tulburărilor articulare temporomandibulare (TMD)

O cauză a durerii ascuțite a urechii care nu implică urechea este o afecțiune numită tulburare temporomandibulară a articulațiilor. Articulația temporomandibulară este în cazul în care maxilarul dvs. este conectat la craniu și deoarece este chiar lângă ureche, orice tulburare a articulației poate provoca diferite grade de durere în ureche.

Doctorul Chirurgie Dentară, Dr. Michael Friedman, spune că stresul, măcinarea dinților, rănirea capului sau artrita poate provoca TMD. Acest lucru poate duce la durerea maxilarului care radiază la ureche, față sau cap. Este posibil să observați și umflarea urechii de pe partea afectată a feței.

La sfârșitul articolului, puteți vedea cum să utilizați o compresă caldă sau rece pentru a atenua durerea la urechi cauzată de TMD.

Durere de dinţi

O altă cauză a durerii ascuțite în una sau ambele urechi este durerea de dinți. Având durere dentară nu va provoca doar o senzație dureroasă insuportabilă în gură, dar vă poate afecta urechile, capul și fața.

Dr. Steven Horne pe eMedicineHealth spune ca inflamatia grava a gingiilor sau a dintelui poate radia la ureche si poate fi un motiv pentru o durere de urechi. Cu toate acestea, este posibil să aveți problema opusă; medicii de pe WebMD spun că, uneori, durerile de urechi cauzate de o infecție pot radia pe dinți, determinând să credeți că aveți o durere de dinți.

Prin urmare, dacă aveți o durere de dinți, cel mai bine este să vă vedeți medicul dentist pentru o verificare completă pentru a vă asigura că durerile ascuțite din ureche nu sunt un semn de carie dentară. Desigur, asigurarea că aveți bune obiceiuri dentare poate ajuta la prevenirea formării cariilor în dinți.

Amigdalită

Inflamația amigdalelor vă va da o durere în gât și o posibilă durere ascuțită în ureche. Amigdalele pot fi cauzate de o infecție virală sau bacteriană și pot să vă lase cu glandele umflate în gât, pete albe pe amigdalele dvs. și alte simptome clasice ale unei infecții.

Motivul pentru care amigdalele vă pot da dureri în urechi este explicat de Dr. Steven Doerr. El spune că nervii conectează partea din spate a gâtului. Orice inflamație din amigdalele dvs. poate determina apariția acestor nervi și vă va da o senzație dureroasă în ureche.

Artrita maxilarului

Dr. Neil Kaneshiro despre MedlinePlus spune că artrita maxilarului poate fi o cauză a durerii de urechi. Dacă aveți dureri constante în ureche fără semne de infecție, atunci medicul dumneavoastră vă poate verifica pentru artrită.

Mulți oameni au descoperit o ușurare a durerii artritei prin administrarea regulată a suplimentelor de curcumă.

Sinuzită cronică

Sinuzita cronică poate provoca dureri urechilor, deoarece presiunea sinusurilor vă afectează urechile și partea din față a capului. Orice blocaje în pasajele sinusale din frunte și din nas pot provoca o mulțime de disconfort.

Medicii de la Mayo Clinic spun că durerea urechilor este unul dintre simptomele sinuzitei cronice. Cu toate acestea, înainte ca durerea să se dezvolte în urechi, veți avea de obicei o scurgere nazală groasă, un simț redus de miros și o durere în gât.

Rinita alergica

Un alt motiv pentru care puteți avea dureri ascuțite în urechea mijlocie dacă suferiți de alergii sezoniere cum ar fi rinita alergică. Alergenii cum ar fi polenul, acarienii de praf, mucegaiul sau parul de la animale pot provoca inflamații ale sistemului respirator, care pot afecta și urechile.

Medicii de la NHS spun ca o complicatie a rinitei alergice este o crestere a infectiilor urechii medii. Aceste infecții ale urechii vor determina simptomele obișnuite ale unei infecții ale urechii, cum ar fi durerea ușoară până la durere, scurgere și posibila pierdere temporară a auzului în urechea afectată.

Dacă sunteți tulburată de rinită alergică sau febră sezonieră de fân, atunci puteți să încercați câteva dintre antihistaminicele naturale eficiente sau uleiuri esențiale care pot ajuta la ameliorarea simptomelor de alergie.

Cum să vindeci durerea urechilor în mod natural

Multe remedii sunt utile pentru ameliorarea durerilor ascuțite în urechi și, de asemenea, ajuta la scăderea simptomelor asociate.

Comprese calde sau reci

O modalitate de a scăpa rapid de durerea în ureche este de a folosi o compresie caldă sau rece. De exemplu, Dr. Neil Kaneshiro despre MedlinePlus spune că o compresă rece presată la ureche poate ajuta la ameliorarea durerii.

Dr. Judith Lynch de la Medscape spune că o compresă caldă poate ajuta la reducerea durerii cauzate de o infecție a urechii externe.

Cum se utilizează:

Pentru a face o compresă (caldă sau rece) pentru a scăpa de durere ascuțită în ureche, aceasta este ceea ce ar trebui să faceți:

Înmuiați o cârpă curată cu apă curată sau rece și stoarceți excesul de apă.
Țineți pe urechea afectată timp de 20 de minute.
La fel de des, repetați primul pas pentru a menține compresa la temperatura corectă.

Utilizați remediul de 3-4 ori pe zi pentru a vă ajuta să scăpați de o durere de ureche.

Ulei de masline

Un alt remediu natural care vă ajută să tratați o infecție a urechii și a calma durerea în ureche este să utilizați ulei de măsline cald. Uleiul de măsline cald este, de asemenea, o modalitate excelentă de a înmuia ceară de urechi, care ar putea să vă blocheze urechea și să provoace dureri și pierderi de auz.

De exemplu, PubMed spune că uleiul de măsline cald vă poate ajuta să înmuiați ceara din urechi și să ușurați îndepărtarea acesteia. Acest lucru vă poate împiedica blocarea canalului urechii prea mult și este o modalitate mult mai sigură de a preveni infecțiile urechilor decât curățarea urechilor cu bețișoare de bumbac.

Cum se utilizează:

Pentru a utiliza uleiul de măsline pentru a desfunda o ureche blocată și a ajuta la ameliorarea oricărei dureri în ureche, aceasta trebuie să faceți:

Încălziți uleiul de măsline.
Folosind o pipetă, puneți câteva picături în urechea afectată și lăsați uleiul cald să înmoaie ceara de urechi.
Păstrați-vă capul într-o parte timp de câteva minute.
Scoateți cu grijă orice ceară moale din urechea exterioară cu un tampon de bumbac.

Apă oxigenată

O modalitate de a vă scoate urechea din ureche și de a dezinfecta germenii care pot provoca o infecție a urechii externe este utilizarea peroxidului de hidrogen alimentar.

De exemplu, medicii de la Mayo Clinic recomandă 3% peroxid de hidrogen de calitate alimentară într-o sticlă cu picurător pentru a ajuta la înmuierea cerumenului urechii.

Cum se utilizează:

Pentru a vă curăța urechile cu peroxid de hidrogen și pentru a preveni infecțiile care cauzează durere de urechi, ar trebui să faceți acest lucru:

Înclinați-vă capul într-o parte și puneți câteva picături de peroxid de hidrogen de grad alimentar de 3% în ureche.
Apăsați pe triunghiul mic al pielii din ureche pentru a ajuta soluția să înmoaie ceara de urechi.
Faceți acest lucru timp de 10-15 secunde.
Înclinați-vă capul pe cealaltă parte și curățați ceara de ureche cu un tampon de bumbac curat.
Repetați procesul de 2-3 ori pe zi până când infecția urechii a dispărut și nu aveți dureri în ureche.

Vă rugăm să rețineți că acest lucru nu trebuie utilizat pentru a trata infecțiile din urechea medie (otita medie) sau dacă durerea dumneavoastră acută este cauzată de un timpan rupt.

Inhalarea de aburi

O modalitate de a scăpa de durerea ascuțită care provoacă infecții respiratorii sau sinuzită este aceea de a inhala aburul care conține uleiuri esențiale care calmează. Multe uleiuri esențiale au proprietăți antiseptice și antimicrobiene care pot ajuta la distrugerea infecțiilor din nas, gât și urechi.

Conform informațiilor publicate în Jurnalul Internațional de Microbiologie și Științe Aplicate curente, există multe uleiuri esențiale care s-au dovedit eficiente în tratarea infecțiilor urechii. Iată câteva dintre uleiurile esențiale care au fost menționate:

Ulei de lavanda
Uleiul de rozmarin
Ulei de eucalipt
Ulei de mentă
Uleiul de scorțișoară

Cum se utilizează:

Pentru a vă face inhalarea aburilor proprii la domiciliu cu uleiuri esențiale pentru a ajuta la rezolvarea cauzei care stă la baza unor probleme ale urechii, aceasta este ceea ce trebuie să faceți:

Puneți apă fiartă într-un vas rezistent la căldură (nu folosiți plastic).
Adăugați câteva picături de uleiuri esențiale preferate
Puneți un prosop deasupra capului și inspirați profund pentru a ajuta aburul terapeutic să ajungă la sistemul dumneavoastră respirator.

Repetați de 2-3 ori pe zi până când simptomele de infecție și durerea urechii au dispărut.

Când să mergeți la doctor

Dacă durerea ascuțită din ureche continuă după câteva zile de la utilizarea remediilor, trebuie să vizitați medicul dumneavoastră. Acest lucru se datorează faptului că infecțiile la urechi pot deveni foarte grave și mai dificil de tratat dacă infecția începe să se răspândească.

Medicii de la Mayo Clinic și WebMD vă recomandă să vedeți un medic pentru durerea de ureche dacă aveți și următoarele simptome:

Durerea urechii este foarte severă și durează mai mult de o zi.
Observi scurgere, puroi sau sânge care vine de la ureche.
Un copil are dureri de urechi.
Aveți febră mare.
Ai infecții frecvente ale urechii care provoacă durere.

Surse medicale:

Ce sunt VSH, CRP, LDH, feritină și CPK în testul de sânge?

De către

Mariana Felvinczi

-

mai 7, 2019

0

Testele de laborator sunt unul dintre instrumentele cele mai utilizate de medicina modernă pentru diagnosticare. Testele de sânge, reprezintă un grup de teste utilizate de toate specialitățile medicale, motiv pentru care aproape toată lumea a făcut deja cel puțin un test de sânge în viața.

Nu există un singur test de sânge pentru a investiga toate tipurile de boli. Există sute de teste de sânge diferite care trebuie comandate în funcție de starea clinică a pacientului și de ipotezele de diagnosticare ale medicului.

În acest text vom aborda câteva teste de sânge specifice solicitate de medici, dar al căror scop este rareori explicat pacienților. Dintre acestea putem menționa VSH, PCR, Ferritin, LDH etc.

VSH – Rata de sedimentare a eritrocitelor/hematiilor

Rata de sedimentare a hematiilor, mai bine cunoscută sub numele de VSH, este un examen utilizat pentru a evalua existența inflamației în organism.

Măsurarea VSH este relativ simplă. Sângele colectat este plasat într-o specie de eprubetă, iar viteza de precipitare a celulelor roșii din sânge este măsurată în 1 oră. Rezultatul este dat în mm / h. În prezent, această examinare este efectuată în mod automat de către aparate.

Valorile normale variază de la 0 la 15 mm / h la tineri și la 0 la 30 mm / h la vârstnici. Femeile au adesea VSH ușor mai ridicat decât bărbații.

Ce este VSH?

Când există un proces inflamator în desfășurare, fie că este vorba de o infecție, o boală autoimună activă, pancreatită acută, cancer avansat etc., ficatul nostru produce în cantități mari o proteină numită fibrinogen. Acest fibrinogen acționează ca un fel de adeziv, legând celulele roșii din sânge unul altuia, formând celule roșii din sânge, crescând astfel rata de sedimentare a eritrocitelor/hematiilor.

VSH este, prin urmare, un indicator indirect că ficatul produce mai mult fibrinogen, ceea ce, la rândul său, este un indiciu indirect că există un proces inflamator în desfășurare.

Unele boli sau situații care provoacă VSH înalt:

Orice infecție, fie tuberculoză, pneumonie, faringită, SIDA sau o simplă infecție dentară
Boli autoimune, cum ar fi lupusul sau artrita reumatoidă
Pancreatită acută
Guta
Unele tipuri de cancer, cum ar fi limfomul sau mielomul multiplu
Anemia
Vasculita
Sarcina
Obezitatea
Vârsta avansată

Lista este lungă, au fost doar enumerate câteva exemple. După cum vedeți VSH sugerează doar posibilitatea unei inflamații.

Pe lângă faptul că este nespecifică, deoarece VSH este crescut într-un număr mare de cauze, această examinare este, de asemenea, susceptibilă la erori, deoarece omisiunile mici, cum ar fi depozitarea sângelui, pot fi suficiente pentru a modifica rezultatul. Este, de fapt, un examen care a pierdut în ultimii ani importanța, în special după popularizarea PCR (explicată mai jos).

Valoarea sa mare este în prezent în urma unor afecțiuni cum ar fi artrita reumatoidă, arterita temporală și poliumialgia reumatică, când o creștere a VSH poate indica o recidivă precoce sau o absență a răspunsului la tratamentul medicamentos.

Un VSH foarte mare, de până la 100 mm / h, este de multe ori un instrument util de informații de diagnostic, deoarece, în afară de a fi rar fals pozitive, în aceste cazuri, există puține boli cu o astfel de creștere mare, inclusiv lupus, mielom multiplu, osteomielită și tuberculoză.

Așa cum s-a explicat mai sus, în caz de inflamație sistemică, ficatul începe să producă mai multe proteine diferite, numite proteine de fază acută. VSH este un examen care măsoară indirect producția de fibrinogen, una dintre aceste proteine.

CRP – proteina C reactiva

Cu toate acestea, la fel ca în VSH, nivelul CRP ne arată că există o inflamație continuă în organism, dar nu ne spune de unde este sau de ce apare. Toate condițiile enumerate când am vorbit despre VSH pot, de asemenea, să provoace nivel crescut fr CRP, cu excepția vârstei înaintate, care provoacă cel puțin o ușoară creștere.

În trecut, rezultatul CRP a fost furnizat doar ca pozitiv sau negativ, deoarece a detectat doar prezența sau nu a CRP în sânge. Astăzi, cu tehnici mai moderne, putem doza în mod eficient cantitatea de CRP care circulă. Valorile de până la 0,1 mg / dl (1 mg / l) sunt considerate normale. Valorile între 0,1 mg / dl (1 mg / l) și 1,0 mg / dl (10 mg / l) pot să apară în inflamații mici, cum ar fi gingivita sau alte mici probleme și sunt în majoritatea cazurilor relevante din punct de vedere clinic. Inflamația importantă determină de obicei un CRP mai mare de 1,0 mg / dl (10 mg / l)

CRP este mai sensibil decât VSH deoarece, servește și la evaluarea riscului bolilor cardiovasculare. De mult timp se știe că bolile cardiovasculare sunt cauzate de o combinație a unei inflamații constante și mici în pereții vaselor cu depunerea de colesterol în ele. Persoanele cu niveluri CRP persistente peste 0,3 mg / dl (3 mg / l) prezintă un risc crescut de apariție a bolilor cardiovasculare, cum ar fi atac de cord sau accident vascular cerebral. Cu aceste valori, CRP indică faptul că există un proces inflamator discret, dar continuu.

Doar pentru a ilustra, CRP în infecțiile virale este de obicei între 1 mg / dl (10 mg / l) și 4 mg / dl (40 mg / l). În infecțiile bacteriene, cum ar fi pneumonia, sunt de obicei peste 5 mg / dl (50 mg / l). În cazurile de sepsis sever, valorile pot depăși 20 mg / dl (200 mg / l).

Feritina

Feritina este o proteină produsă în ficat, responsabilă de depozitele de fier din corpul nostru.

Fierul este un element esențial pentru corpul nostru, fiind consumat zilnic pentru formarea de noi globule roșii. În cazul în care organismul nu are depozite de fier, nu poate produce celule roșii din sânge, ducând la o stare de anemie cu deficit de fier.

Fierul nu poate circula prin sânge în cantități mari din cauza toxicității sale. Prin urmare, trebuie să fie depozitat în siguranță, dar ușor accesibil pentru a satisface nevoile organismului. O singură moleculă de feritină este capabilă să se lege până la 4500 de atomi de fier și este un mediu de stocare excelent.

O mare parte din feritină este depozitată în mușchi, măduvă osoasă, splină și ficat, eliberând cantități mici de fier ori de câte ori este necesar pentru formarea de noi globule roșii.

Doza de feritină din sânge este, de obicei, efectuată pentru evaluarea stocurilor de fier din organism, informații utile în cazurile de anemie, a căror deficiență de fier este una dintre cauzele posibile sau boli cum ar fi hemocromatoza care apar datorită excesului de fier din organism.

În general, 1 ng / dl de feritină din sânge este echivalent cu un stoc de corp de aproximativ 10 mg de fier. Prin urmare, o persoană a cărei feritină din sânge este de 50 ng / dl are aproximativ 500 mg de fier depozitat. Valorile normale ale feritinei pot varia în funcție de laborator, dar sunt, de obicei, în jurul valorii de 30-300 ng / dl la bărbați și 15-150 ng / dl la femei (ciclul menstrual lunar cauzele depozitele de fier sunt mai mici la femei).

În cele mai multe cazuri, feritina este scăzută atunci când există deficit de fier și mare atunci când există exces. Cu toate acestea, este important să se știe că feritina este, de asemenea, o proteină de fază acută, cum ar fi CRP și fibrinogen, explicată în subiectele anterioare. Orice inflamație poate stimula producerea feritinei, fără a însemna că există o creștere a stocurilor de fier. Acest lucru poate fi un factor confuziv în cadrul unei investigații diagnostice. O persoană cu anemie cu deficit de fier poate avea nivele normale sau ridicate de feritină, dacă acestea au de asemenea o stare inflamatorie asociată, cum ar fi o boală autoimună activă, de exemplu. În astfel de cazuri, este necesar să se utilizeze alte teste de sânge pentru a face un diagnostic al deficienței de fier.

Creatinofosfokinaza (CK sau CPK)

Creatin fosfokinaza (CPK) sau creatin kinaza (CK) este o enzimă prezentă în mai multe locuri ale corpului nostru, fiind găsită în abundență în inimă și mai ales în mușchii noștri. Creșterea sa în sânge este un indicator puternic al afectării musculare, deoarece distrugerea celulelor musculare determină un flux mare de CK către sânge.

Creatina kinaza (CK) acționează prin transformarea creatinei și fosfocreatinei, un proces care eliberează energia pentru funcționarea musculară

Există 3 subtipuri de CK:
a) CK-BB care este prezent în diferite țesuturi ale corpului
b) CK-MM prezent în cantități mari în mușchi și inimă
c) CK-MB prezent în cantități mici în mușchi, inima.

Atunci când solicităm un test de sânge CPK, primim o valoare care corespunde cu suma acestor trei subtipuri. Acesta este motivul pentru care se numește în mod obișnuit CPK Total. Dacă CPK total este crescut datorită creșterii CK-MB și CK-MM, acesta este un indicator puternic al leziunilor cardiace, sugerând un infarct miocardic. Dacă CPK este crescut numai prin cresteea CK-MM, este foarte probabil ca o leziune musculară severă (rabdomioliză). Nicelul de CK-BB nu are o utilitate clinică mică.

În practica clinică, este rareori nevoie de testul unui tip de CPK. În mod obișnuit, acest lucru se efectuează numai în spitale sau în serviciile de urgență atunci când există un infarct suspectat sau în tratamentul unor traume, atunci când pacientul poate suferi leziuni musculare severe.

Zilnic, Testul CPK este utilizat la pacienții care utilizează medicamente care pot provoca leziuni musculare, printre care și statinele utilizate în tratamentul colesterolului ridicat sau corticosteroizilor.

CPK poate fi, de asemenea, util în diagnosticul unor boli musculare rare, cum ar fi polimiozita, dermatomiozita, distrofia Duchenne și altele.

LDH – lactat dehidrogenază

Lactatul dehidrogenază, dar cunoscut sub numele de LDH, este o enzimă prezentă în multe țesuturi, în special în ficat, mușchi, celule sanguine, creier și inimă. Valorile lor de sânge cresc ori de câte ori există o leziune tisulară, care poate varia de la un infarct miocardic până la hepatită acută. LDH este adesea crescută în mai multe tipuri de cancer, în hipotiroidism și în unele infecții pulmonare.

Deoarece este o enzimă prezentă în mai multe țesuturi și celule, aceasta se încheie cu o examinare foarte nespecifică, deoarece numeroase condiții clinice pot provoca creșterea acesteia. Singur, LDH ne oferă foarte puține informații.