Concediul medical: cum funcționează, cât primești și ce te poate lăsa fără bani

Ultima actualizare în 26-09-04 de Mariana Felvinczi

Regulile concediului medical s-au modificat de patru ori în mai puțin de un an. De aceea articolul e construit în două părți: mai întâi valorile la zi, grupate într-un singur loc, apoi mecanismul sistemului — care rămâne același indiferent câte procente se schimbă.

Dacă înțelegi mecanismul, poți verifica singur orice cifră, oricând. Iar dacă ai nevoie doar de sumă, o găsești în primele două minute de lectură.

Valorile la zi

Tabelul 1. Cifrele curente (verificate în august 2026)

Dacă citești acest articol la mult timp după data verificării, tratează cifrele ca punct de plecare și confirmă-le la sursă — secțiunea „Cum verifici singur” explică unde.

Cele patru mecanisme care nu se schimbă

Indiferent de procente, sistemul funcționează după aceleași patru principii. Dacă le înțelegi, poți naviga orice modificare viitoare.

1. Stagiul: dreptul se câștigă prin contribuție

Indemnizația nu e un drept automat al oricărui angajat — e o prestație de asigurare, condiționată de contribuția prealabilă. De aici cerința de stagiu minim.

Excepția logică: pentru situațiile pe care nimeni nu le poate planifica — urgențe medico-chirurgicale, tuberculoză, boli infectocontagioase din grupa A, neoplazii, SIDA, carantină, risc maternal — condiția de stagiu nu se aplică. E un principiu constant, chiar dacă lista se mai poate ajusta.

Confuzia frecventă, care rămâne valabilă mereu: certificatul medical și indemnizația sunt lucruri diferite. Medicul îți poate elibera un certificat care îți justifică absența chiar fără stagiu — dar fără stagiu nu primești bani pe acele zile.

2. Treptele: cu cât boala durează mai mult, cu atât evaluarea urcă

Sistemul e construit în trepte, ca să forțeze trecerea la un nivel superior de evaluare când boala se prelungește. Medicul de familie acordă puțin, specialistul mai mult, iar peste anumite praguri intervine medicul expert al asigurărilor sociale.

Logica e simplă: o boală de trei zile nu are nevoie de evaluare specializată; una de trei luni are. Pragurile concrete se pot ajusta, dar principiul rămâne.

Tabelul 2. Cine cât poate acorda

După epuizarea zilelor acordate de medicul de familie, certificatele vin de la specialist. Dacă plafonul e depășit, certificatul riscă să nu fie decontat.

Limita generală pentru incapacitate temporară de muncă (cod 01) e de 183 de zile într-un an, socotite din prima zi de îmbolnăvire. De la ziua a 91-a, prelungirea cere aprobarea medicului expert. Peste 183 de zile se mai poate prelungi cu cel mult 90 de zile — deci până la 273 de zile — după care se discută despre pensionare de invaliditate.

Pentru afecțiuni grave — tuberculoză, SIDA, neoplazii — există durate speciale, care pot ajunge la un an sau chiar 18 luni în interval de doi ani.

3. Baza de calcul: media, nu ultimul salariu

Indemnizația nu se calculează din salariul lunii curente, ci din media veniturilor brute din ultimele 6 luni, raportată la zilele lucrătoare din acea perioadă. Rezultă o medie zilnică, la care se aplică procentul.

Consecința practică, valabilă mereu: dacă ai avut luni cu venituri mai mici — concedii fără plată, început de contract, sporuri variabile — media scade, iar indemnizația la fel. Iar veniturile foarte mari nu se reflectă integral, pentru că baza e plafonată legal.

Formula, în esență: media zilnică × procentul aplicabil × numărul de zile plătite. Din rezultat se rețin apoi contribuțiile. Ce se schimbă în timp sunt procentul și numărul de zile plătite — nu formula.

4. Partajarea costului: angajatorul plătește începutul, statul restul

Zilele de la începutul concediului sunt suportate de angajator, iar de la un anumit prag plata trece în sarcina Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. E o construcție menită să descurajeze concediile foarte scurte și frecvente.

Pragul exact — a câta zi trece la fond — s-a modificat de mai multe ori și e printre primele lucruri de verificat. Principiul, însă, rămâne: primele zile sunt costul angajatorului, restul e al sistemului de asigurări.

Cum se calculează, pas cu pas

Procedura e aceeași indiferent de cifrele în vigoare. Ia-o ca șablon și înlocuiește valorile curente.

1. Calculează media zilnică: totalul veniturilor brute din ultimele 6 luni, împărțit la numărul de zile lucrătoare din perioada respectivă.
2. Stabilește procentul după durata totală a episodului de boală și după tipul concediului (codul de indemnizație de pe certificat).
3. Stabilește numărul de zile plătite: zilele lucrătoare din certificat, minus zilele neplătite prin regula în vigoare.
4. Înmulțește: medie zilnică × procent × zile plătite = indemnizația brută.
5. Scade contribuțiile pentru a obține suma efectiv încasată.

Exemplu, cu valorile din august 2026. Salariu brut constant de 5.000 de lei. În ultimele 6 luni: 30.000 de lei, pe 126 de zile lucrătoare → medie zilnică 238,10 lei. Concediu de 5 zile lucrătoare, episod sub 7 zile → 55%. Se scade prima zi → 4 zile plătite.

238,10 × 55% × 4 = 524 de lei brut. Din această sumă se rețin CASS și impozit, deci încasarea efectivă e sensibil mai mică.

Pentru comparație: la procentul unic de 75%, valabil înainte de august 2025, aceleași 5 zile ar fi însemnat 893 de lei brut. Diferența explică de ce mulți angajați au sesizat o scădere fără să înțeleagă de unde vine.

Recalcularea când episodul se prelungește

Un mecanism care merită înțeles, pentru că se aplică ori de câte ori procentele sunt diferențiate pe durată.

Procentul se stabilește după durata totală a episodului de boală, nu după fiecare certificat luat separat. Dacă boala se prelungește și trece într-un alt interval, procentul se recalculează retroactiv pentru toată perioada.

Exemplul tipic: certificat de 5 zile în august, plătit inițial la procentul mic, urmat de o prelungire de 12 zile în septembrie. Episodul ajunge la 17 zile, deci se aplică procentul cel mai mare — inclusiv pentru zilele din august. Diferența trebuie recalculată și declarată.

Procedura de recalculare și de declarare a diferențelor a fost detaliată prin OUG nr. 89/2025, aplicabilă din 1 iulie 2026.

Mesajul practic pentru angajat: dacă boala ta s-a prelungit peste un prag, ai dreptul la diferență — nu rămâi la procentul inițial. Dacă nu o vezi în fluturașul următor, întreabă la resurse umane.

Regula primei zile și excepțiile ei

E măsura cea mai discutată și, în același timp, cea mai susceptibilă de a se schimba — e prevăzută să se aplice până la finalul lui 2027.

Mecanismul juridic nu e „prima zi nu se plătește”, ci reducerea cu o zi lucrătoare a cuantumului. Se are în vedere prima zi lucrătoare din perioada înscrisă în certificat.

Două precizări care rezistă în timp. Prima: diminuarea se aplică o singură dată pe episod de boală, nu la fiecare certificat — dacă primești prelungiri fără întrerupere, pierzi o singură zi. A doua: ziua neplătită rămâne stagiu de cotizare, se pontează ca și concediu medical și nu poate fi asimilată absenței nemotivate.

Tabelul 3. Cine e scutit de ziua neplătită

Excepțiile au fost introduse prin Legea nr. 64/2026 și detaliate prin Ordinul nr. 506/1.030/2026, aplicabile din vara lui 2026.

O precizare juridică pe care presa a simplificat-o excesiv: textul legal nu exceptează generic „pacienții cronici”. Enumeră situații concrete — maternitate, îngrijire oncologică, risc maternal, includere într-un program național de sănătate, spitalizare. Un pacient cronic e scutit doar dacă intră într-una dintre ele, nu automat prin faptul că are o boală cronică.

Partea care nu se schimbă niciodată: procedura

Aici e vestea bună. Regulile procedurale sunt stabile de ani de zile, iar majoritatea pierderilor de indemnizație vin din ele, nu din modificările de procente.

• Anunță angajatorul în 24 de ore de la acordarea concediului — comunici apariția incapacității, numele medicului și unitatea unde funcționează.
• Depune certificatul până pe 5 ale lunii următoare celei pentru care a fost acordat. Termen legal; depășirea lui poate duce la neplată.
• Verifică certificatul înainte să pleci de la medic. Rubricile necompletate sau greșite atrag neplata.
• Nu cere concediu retroactiv. Certificatul inițial se poate elibera cu maximum 24 de ore retroactiv, și doar dacă nu te-ai putut prezenta.
• Du medicului adeverința de la angajator cu zilele de concediu medical din ultimele 12 luni. Fără ea, medicul nu poate stabili corect ce îți poate acorda.
• Respectă limitele per medic. Peste plafonul medicului de familie, certificatul trebuie să vină de la specialist.
• Respectă regimul recomandat. Angajatorul poate verifica, iar desfășurarea de activitate în perioada de incapacitate creează probleme și disciplinare.
• Dacă ai cumul de funcții, depune certificatul la fiecare angajator. Neprezentarea la unul dintre ei atrage riscul de amendă și de neplată.

Ce verifici pe certificat, în cabinet

Un minut acolo îți economisește săptămâni de corespondență:

• datele personale și codul numeric personal;
• codul de indemnizație — de el depind procentul și eventualele scutiri;
• perioada exactă, cu datele de început și de sfârșit;
• dacă e certificat inițial sau „în continuare”;
• numărul de zile și corespondența cu perioada;
• parafa, semnătura și datele unității sanitare;
• toate rubricile completate, fără spații goale.

Trei lucruri pe care mulți le înțeleg greșit

„Un concediu scurt e mai simplu.” Când procentele sunt diferențiate pe durată, un concediu de două zile se plătește la procentul cel mai mic — iar dacă se aplică și regula zilei neplătite, rămâne foarte puțin. Nu e un argument să nu iei concediu când ești bolnav; e o informație de avut înainte de a decide.

„M-am îmbolnăvit în concediul de odihnă, am pierdut zilele.” Nu. Incapacitatea de muncă întrerupe concediul de odihnă, iar zilele neefectuate se reprogramează.

„Angajatorul poate refuza.” Nu poate. Un certificat emis legal produce efecte, iar indemnizația e un drept. Angajatorul poate verifica realitatea situației și poate sesiza casa de asigurări, dar nu poate decide unilateral să nu plătească un certificat corect întocmit.

Cum verifici singur cifrele la zi

Aceasta e secțiunea care face articolul util și peste doi ani. Dacă valorile de mai sus s-au schimbat între timp, iată unde le confirmi.

1. Actul de bază e OUG nr. 158/2005. Caută-l în formă actualizată — nu versiunea originală, ci cea consolidată, care include toate modificările.
2. Modificările vin prin ordonanțe și legi, iar detaliile de aplicare prin ordine comune ale Ministerului Sănătății și CNAS. Când vezi o știre despre o schimbare, caută numărul actului, nu titlul din presă.
3. Verifică pe cnas.ro și pe site-ul casei județene de asigurări — au secțiuni dedicate concediilor și indemnizațiilor.
4. Pentru situația ta concretă, întreabă la resurse umane sau la contabilitate. Ei aplică regulile lunar și știu ce e în vigoare azi.
5. Atenție la sursele secundare. Blogurile de contabilitate sunt utile pentru orientare, dar preiau uneori numere greșite de acte normative. Confirmă întotdeauna în Monitorul Oficial sau pe portalul legislativ oficial.

Semnalele că informația s-a schimbat: apar știri despre „noi reguli la concediul medical”, colegii primesc sume diferite de cele așteptate, sau departamentul de salarizare anunță modificări de calcul.

Întrebări frecvente

Concluzie

Concediul medical rămâne un drept, dar unul cu reguli care se schimbă des. De aceea merită reținut mai degrabă mecanismul decât cifrele.

Mecanismul: dreptul se câștigă prin stagiu; zilele se acordă în trepte, după cine evaluează; suma pornește de la media ultimelor 6 luni, nu de la salariul curent; iar costul se împarte între angajator și fondul de asigurări.

Cifrele: procentele, ziua neplătită și pragurile de partajare se modifică prin ordonanțe și legi, uneori de mai multe ori pe an. Le găsești în primul tabel, cu data verificării.

Iar partea practică, cea mai stabilă și cea mai des ignorată: anunțul în 24 de ore, depunerea până pe 5 ale lunii următoare, verificarea certificatului în cabinet. Aici se pierd cei mai mulți bani — și tot aici se recuperează cel mai ușor.

Precizare

Acest articol are scop informativ și explică mecanismul general al concediilor medicale. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală și nu înlocuiește verificarea situației concrete. Legislația în domeniu se modifică frecvent, iar aplicarea depinde de tipul concediului, de codul de indemnizație înscris pe certificat și de situația ta de salarizare. Valorile numerice reflectă situația de la data verificării indicate la începutul articolului. Pentru cazuri particulare, adresează-te angajatorului, casei de asigurări de sănătate sau unui specialist.

Cadrul legal

OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate — actul de bază, de consultat în formă actualizată.

Ordinul nr. 15/2018/1.311/2017 — normele de aplicare a OUG nr. 158/2005, cu modificările ulterioare.

Legea nr. 141/2025 — procentele diferențiate pe durata episodului de boală. Sinteză a modificărilor pentru angajați.

OUG nr. 89/2025 — recalcularea și declararea diferențelor la prelungirea concediului medical.

OUG nr. 91/2025 — diminuarea cu o zi a indemnizației și partajarea costurilor.

Legea nr. 64/2026 — regula „o singură zi pe episod” și excepțiile de la diminuare.

Ordinul nr. 506/1.030/2026 — actualizarea normelor de aplicare, Monitorul Oficial nr. 507 din 19 iunie 2026. Analiză detaliată a excepțiilor.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate — cnas.ro, secțiunea dedicată concediilor și indemnizațiilor.

Ghiduri practice de calcul, cu exemple: Edenred și Monitor Fiscal.

Termene de depunere și retroactivitate: analiză juridică pe juridice.ro.