Ultima actualizare în noiembrie 12, 2021 de Mariana
Tigara comuna este un produs compus initial din aproximativ 600 de substante diferite. Spun initial, pentru ca, atunci cand este aprins, procesul de ardere genereaza o cantitate imensa de substante noi, facand ca o tigara simpla si fumul ei sa contina peste 7000 de substante chimice diferite. Dintre acestea, 400 sunt cunoscute ca fiind toxice si cel putin 70 sunt cunoscute ca fiind cancerigene, adica capabile sa provoace cancer.
Dintre sutele de substante nocive din tigari, putem aminti acetona (folosita ca solvent in emailuri, vopsele si lacuri), amoniacul (folosit in produsele de curatare si ingrasaminte), arsenul (prezent in otravurile pentru sobolani, insecticide si erbicide) si monoxidul de carbon. (gaz toxic care iese din evacuarea masinii).
In ciuda faptului ca informatiile de mai sus sunt suficiente pentru a afirma ca tigarile sunt un produs extrem de toxic si periculos, in mod ciudat, realitatea este si mai rea. Pe langa toate aceste substante chimice toxice, tigarile contin si substante foarte radioactive precum poloniul-210 si plumbul-210.
Dar daca sunteti surprins ca nu ati auzit niciodata ca tigarile sunt produse care emit radiatii ionizante, fiti constienti de faptul ca aceasta informatie este cunoscuta de comunitatea stiintifica inca din anii 1960. Prezenta elementelor radioactive in tigari si nu face nimic pentru a le elimina. Dimpotriva, toate cercetarile sponsorizate de industrie pe acest subiect au fost ascunse publicului in ultimele decenii.
In acest articol, vom explica in detaliu ce fel de radiatii produc tigarile, cat si care sunt riscurile pentru fumatori si cei din jur.
Daca vrei sa afli mai multe despre cum sa te lasi de fumat, citeste si: Cum sa renunti la fumat? Optiuni de tratament care te ajuta sa te lasi de tigari
Unde putem gasi radiatii ionizante si neionizante?
Inainte de a vorbi in mod specific despre radiatia tigarilor, este necesar sa clarificam conceptele de baza despre termenul de radiatie. Intelegerea acestei parti a textului este importanta pentru tine, mai tarziu, pentru a putea avea dimensiunea cat de severa este radiatia la care este expus un fumator de-a lungul deceniilor de fumat.
Majoritatea oamenilor cand aud de radiatii se gandesc imediat la materialele radioactive produse de centralele nucleare sau bombele atomice. Dar expunerea la radiatii este extrem de comuna, mult mai mult decat ai putea crede. Radiatia este orice propagare a energiei dintr-un punct in altul. De exemplu, undele electromagnetice de la radiouri, posturi TV, telefoane mobile, cuptoare cu microunde si lumina in sine sunt forme de radiatie. Aceste radiatii, insa, sunt inofensive, deoarece fac parte din grupul radiatiilor neionizante.
Radiatia ionizanta este aceea care are suficienta energie pentru a smulge electronii din atomi, adica sunt capabili sa ionizeze atomii. In corpul nostru, ionizarea atomilor prin radiatii ionizante provoaca deteriorarea ADN-ului, cromozomilor si proteinelor celulare. Cand expunerea este mare si acuta, de obicei este letala, asa cum a fost cazul accidentului radiologic de la Goiania cu cesiu-137 si accidentul nuclear de la Cernobil, ambele din anii 1980. Dar expunerea la radiatii ionizante este periculoasa chiar si in doze mici daca este frecventa, deoarece este asociata cu un risc mai mare de formare a cancerului.
Lucrul interesant la aceasta poveste este ca radiatiile ionizante nu provin doar din materialele radioactive produse de om, exista radiatii ionizante care apar in mod natural in aerul pe care il respiram, hrana pe care o mancam, peretii cladirilor si pamantul pe care mergem.
Exista si radiatii de origine cosmica, care ajung pe planeta noastra, dar care, din fericire, sunt in mare masura filtrate de atmosfera noastra si de campul magnetic al Pamantului. Cantitatea de radiatii ionizante pe care o primim la altitudini mari este mai mare decat cantitatea pe care o primim la nivelul marii. In timpul unei calatorii cu avionul, de exemplu, primim mai multe radiatii decat de obicei.
In mod logic, cantitatea totala de radiatii ionizante din aceste surse mentionate mai sus este minima, nefiind suficienta pentru a ne dauna sanatatii. Prin urmare, numim radiatie de fond cantitatea de radiatii ionizante pe care mediul nostru o emite in mod natural, in mare parte datorita prezentei elementului chimic radon in aer.
Consultati tabelul de mai jos pentru cantitatea de radiatii ionizante pe care o emit unele surse naturale si artificiale. Unitatea de masura pentru radiatia folosita mai jos este milisievert (mSv):
- Radiatii naturale ionizante de fond la care o persoana este expusa timp de 1 an complet la nivelul marii → 2 pana la 3 mSv (in functie de locatie).
- Radiatii ionizante prezente intr-o banana (datorita radiatiilor produse de potasiu) → 0,0001 mSv.
- Radiatii ionizante prezente in 100 de grame de nuci braziliene (cel mai radioactiv aliment cunoscut, bogat in potasiu si radiu) → 0,01 mSv.
- Radiatia ionizanta dintr-o radiografie dentara → 0,005 mSv.
- Radiatii ionizante dintr-o singura radiografie a bratului → 0,01 mSv.
- Radiatii ionizante dintr-o singura radiografie toracica → 0,02 mSv.
- Radiatii ionizante emise pe parcursul unui an de o casa construita din piatra, caramida sau beton → 0,07 mSv.
- Radiatii ionizante la care este expusa o persoana intr-o calatorie cu avionul transatlantic → 0,08 mSv.
- Doza medie anuala de radiatii pe care o primeste un lucrator al unei centrale nucleare → 0,18 mSv.
- Radiatii ionizante dintr-o singura tomografie computerizata craniana → 2 mSv.
- Radiatii ionizante pe care o persoana le primeste in prezent daca sta 1 ora la centrala nucleara de la Cernobil → 6 mSv.
- Radiatii ionizante dintr-o singura tomografie computerizata abdominala → 8 mSv.
- Doza medie de radiatii ionizante primita de echipajul zborurilor transatlantice pe 1 an → 9 mSv.
- Doza maxima anuala de radiatii ionizante admisa de lege pentru o persoana care lucreaza cu expunere la radiatii → 20 mSv.
- Doza anuala de radiatii ionizante clar asociata cu dezvoltarea cancerului → 100 mSv.
- O doza de radiatii ionizante primita intr-o perioada scurta de timp capabila sa provoace modificari imediate ale celulelor sanguine → 100 mSv.
- Doza de radiatii ionizante primita intr-o perioada scurta de timp capabila sa provoace simptome de intoxicatie cu radioactivitate → 400 mSv.
- O doza de radiatii ionizante primita intr-o perioada scurta de timp care este potential fatala → 4000 mSv.
- Doza medie de radiatii ionizante primite de muncitorii de la Cernobil care au murit in prima luna dupa accident → 6000 mSv.
- O doza de radiatii ionizante primita intr-o perioada scurta de timp care este fatala, chiar si cu asistenta medicala prompta → 8000 mSv.
Cantitatea de radiatii primita de un fumator
Acum ca avem o intelegere de baza a pericolelor radiatiilor ionizante si ale dozelor de radiatii din diverse surse naturale si create de om, ne putem concentra articolul pe radioactivitatea tigarilor.
Tigarile sunt radioactive deoarece contin poloniu-210 si plumb-210. Aceste elemente patrund in culturile de tutun datorita tipului de ingrasamant folosit in mod obisnuit pentru cultivarea acestuia. Odata ce frunza de tutun absoarbe elementele radioactive, nu exista nicio modalitate de a le scoate.
Studiile stiintifice publicate in ultimii 50 de ani arata ca o persoana care fumeaza zilnic un pachet si jumatate de tigari pe parcursul unui an primeste aproximativ 4,6 mSv de radiatii cauzate de prezenta poloniului-210 si plumbului-210. Aceasta cantitate de radiatie, care este cu aproximativ 50-100% mai mare decat radiatia naturala de fond, nu pare, la prima vedere, foarte grava. Problema este insa modul in care aceste elemente radioactive se acumuleaza in plaman. La fumatori, gudronul prezent in tigari tinde sa se depuna in zonele de bifurcatie ale bronhiilor, absorbind cu el cantitati relevante de poloniu si plumb radioactiv.
Aceasta acumulare de material radioactiv in bronhii expune plamanii fumatorului la niveluri ridicate de radiatii. O persoana care fumeaza aproximativ 30 de tigari pe zi (1 pachet si jumatate) primeste radiatii de la 80 la 160 mSv in anumite puncte ale plamanului pe tot parcursul anului. Observati severitatea acestei doze de radiatii. Daca folosim cea mai mica estimare a radiatiilor (80 mSv pe an), consumul zilnic de 1,5 pachete de tigari pe an este totusi egal cu:
- Radiatii cumulate echivalente cu 4000 de radiografii toracice.
- De 444 de ori mai multa radiatie anuala decat primeste un lucrator la o centrala nucleara.
- De 40 de ori mai mult decat radiatia naturala de fond.
- De 4 ori doza maxima anuala admisa pentru persoanele care lucreaza cu radiatii.
Sunt fumatorii radioactivi?
Daca spunem ca exista acumulare de material radioactiv in plamanii fumatorilor, este firesc sa te intrebi imediat daca prietenul sau ruda ta care fumeaza langa tine este o potentiala sursa de radiatii. Raspunsul este da si nu.
Raspunsul este da, daca locuiti impreuna si sunteti un fumator pasiv. Aproximativ 75% din poloniul-210 prezent in fumul de tigara nu este absorbit de fumator si ajunge sa se raspandeasca prin aer, putand fi inhalat de nefumatorii din jurul lui. Cantitatea totala de poloniu-210 absorbita de fumatorii pasivi este necunoscuta, dar pe parcursul anilor de expunere este probabil sa fie relevanta.
Pe de alta parte, raspunsul este nu, daca contactul tau cu fumatorul are loc doar atunci cand acesta nu fumeaza. Desi in plamanii fumatorului exista material radioactiv depus, radiatia emisa de Po-210 este de tip alfa, care are o capacitate scazuta de a patrunde in tesut. Aceasta inseamna, prin urmare, ca actiunea radioactiva a Po-210 este limitata la regiuni mici ale plamanilor, doar acolo unde exista depozit de material radioactiv. Puteti chiar sa va imbratisati prietenul care fumeaza si nicio radiatie suplimentara nu va va lovi.
Referinte
Riscurile imagisticii legate de radiatii
Trezirea unui gigant adormit: raspunsul industriei tutunului la problema poloniului-210 –
Poloniu radioactiv in fumul de tigara
