Obezitatea si diabetul zaharat: rolul postului intermitent

Interventiile necesare pentru reglarea greutatii si tratamentul obezitatii si diabetului zaharat sunt analizate de domnul Lazaros Karnesis, Patolog si Director al Clinicii de Patologie a IV-a a MITERA

Obezitatea este astazi una dintre cele mai importante probleme metabolice si nutritionale pentru societatile avansate. Raspandirea obezitatii depinde atat de cantitatea de alimente pe care o consumam, cat si mai ales de calitatea acesteia si de stilul nostru de viata.

Abundenta de bunuri, consumul excesiv si viata sedentara, combinate cu stresul si comoditatile de trai oferite de tehnologie, cresc numarul persoanelor obeze. Aceasta este o amenintare serioasa pentru sanatate. Pentru cei obezi, atat calitatea vietii, cat si durata acesteia sunt reduse, deoarece acesti oameni prezinta mai des multe si importante comorbiditati, comparativ cu persoanele cu greutate normala.

Obezitatea coexista adesea cu factori de risc majori pentru Bolile Cardiovasculare (BCV), cum ar fi dislipidemia, hipertensiunea arteriala si DZT2, si probabil ca nu este legata cauzal de acestia. Pe de alta parte, riscul de a dezvolta diabet de tip 2 la persoanele cu obezitate severa (IMC >40 kg/m2) creste de 93 de ori la femei si de 42 de ori la barbati, comparativ cu persoanele cu greutate normala. In consecinta, 80 pana la 85% dintre persoanele cu diabet de tip 2 sunt supraponderali sau obezi.

Factorii genetici, de mediu si psihologici contribuie la aparitia acestuia.

Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 care sunt supraponderale sau obeze si se simt pregatite sa faca schimbari in stilul de viata ar trebui sa urmeze un program de dieta, activitate fizica si schimbare de comportament pentru a obtine si mentine o pierdere in greutate de 5%.

Interventii dietetice

Scaderea in greutate se poate realiza doar prin crearea unui echilibru energetic negativ care va rezulta din reducerea cantitatii de alimente consumate cu cel putin 500-750 Kcal din necesarul zilnic calculat. Aproximativ, dietele calorice recomandate ar trebui sa fie de 1.200 – 1.500 Kcal/zi pentru femei si 1.500 – 1.800 Kcal/zi pentru barbati.

Nu exista un regim unic pentru persoanele cu DZ, iar planificarea mesei ar trebui individualizata in ceea ce priveste numarul de mese, distributia lor pe parcursul zilei si raportul lor de macronutrienti. Studiile arata ca nu exista un raport ideal de macronutrienti, adica un procent ideal de calorii din carbohidrati, proteine ​​si grasimi pentru toate persoanele cu Diabet Mellitus.

Aportul optim de macronutrienti pentru persoanele cu obezitate si DZT2 este necunoscut. Dietele cu aport caloric echivalent duc la o pierdere in greutate si un control similar al glucozei, indiferent de raportul lor de macronutrienti. Dieta mediteraneana, dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) si dietele vegetariene sunt exemple de diete sanatoase care au aratat rezultate pozitive ale cercetarilor in managementul pacientului diabetic. Preferintele personale, nevoile individualizate si obiectivele fiecarui individ cu diabet ar trebui sa ghideze selectia regimului alimentar recomandat, deoarece toate au beneficii metabolice.

Postul intermitent si diabetul zaharat

Postul intermitent (IF-Intermittent Fasting) este una dintre cele mai recente tendinte la nivel mondial, intrucat programul sau si mai putin continutul sau par sa poata fi o „arma” importanta pentru organismul uman, provocand modificari metabolice. Acesta este un tipar de alimentatie care include „ferestre” de timp in care organismul nu primeste niciun aliment si „ferestre” in care consuma mese regulate. De aceea nu este considerata o „dieta”, ci mai mult un mod de a manca.

Exista diverse protocoale de post intermitent, cum ar fi postul cu zile alternative, postul pe tot parcursul zilei sau hranirea cu restrictii de timp. Cea mai populara metoda – si cea mai usor de implementat – se numeste protocolul de hranire cu restrictii in timp sau metoda 16:8. In aceasta metoda, masa de dimineata (si micul dejun) este omisa, iar mesele zilei sunt limitate la opt ore, de exemplu intre orele 13.00 si 21.00. Apoi hranirea este interzisa timp de 16 ore. Orele de „asteptare” includ somn, dar si orele de lucru. Cu toate acestea, acest model de dieta nu este inca o recomandare oficiala a unor organizatii precum ADA pentru persoanele cu DZ.

Bazat pe sustinatorii postului intermitent, acest model nutritional este vazut ca fiind benefic pentru organismul uman, deoarece aplicarea lui are ca rezultat pierderea grasimilor si cresterea masei musculare. Nivelurile de insulina scad semnificativ, iar aceste niveluri mai scazute fac grasimea stocata mai „disponibila” pentru consum, in timp ce celulele in timpul orelor de post activeaza mecanisme de reconstructie, cu ajutorul carora indeparteaza proteinele „vechi” si disfunctionale din interiorul celulelor.

In acelasi timp, consumul a mai putine mese duce de obicei la pierderea in greutate, deoarece din cauza constrangerilor de timp, caloriile pe care organismul le primeste in timpul zilei sunt limitate. Desigur, daca cineva consuma mese foarte „grele”, bogate in calorii in orele in care are voie sa manance, s-ar putea sa nu slabeasca in cele din urma. Dincolo de pierderea in greutate, postul intermitent, conform datelor limitate de cercetare, pare sa ajute la reducerea inflamatiei din organism, la scaderea colesterolului „rau” si a trigliceridelor, la prevenirea cancerului, la protejarea impotriva bolii Alzheimer si la combaterea imbatranirii.

Postul intermitent nu este pentru toata lumea. Daca cineva este extrem de slab sau are antecedente de tulburari de alimentatie, nu ar trebui sa posteasca fara a consulta mai intai un specialist. De asemenea, trebuie sa aiba grija si cei care sufera de diabet, cei care iau medicamente care necesita aport alimentar, cei aflati intr-un stadiu activ de dezvoltare (copii/adolescenti), precum si mamele insarcinate sau care alapteaza. In orice caz, schimbarea individualizata a stilului de viata (dieta – activitate fizica), atunci cand este adaptata preferintelor persoanei cu DZ, nevoilor sale energetice si starii generale de sanatate, sub indrumarea ferma a expertilor, ramane o piatra de temelie esentiala in managementul greutatii. .

Activitate fizica

Odata cu interventia alimentara, activitatea fizica zilnica ar trebui imbunatatita. Activitatea fizica este un termen general care include toate activitatile care cresc consumul de energie. Exercitiul este o forma mai specifica de activitate fizica, care este structurata si conceputa pentru a imbunatati conditia fizica a unei persoane. Atat activitatea fizica, cat si exercitiile fizice sunt componente importante in gestionarea DZ.

Mai precis, exercitiul fizic ca atare imbunatateste si faciliteaza controlul glicemic al persoanei cu DZ, creste sensibilitatea la insulina si ii imbunatateste profilul lipidic. De asemenea, este de remarcat faptul ca exercitiul fizic limiteaza intensitatea procesului inflamator subiacent de grad scazut care este in desfasurare (inflamatie de grad scazut), are un efect pozitiv asupra functiei endoteliale si vasculare, in timp ce in sfarsit un beneficiu semnificativ in reducerea greutatii corporale este inregistrate. Fiecare program de exercitii ar trebui sa fie indreptat catre obiectiv pentru a obtine beneficii metabolice si cardiovasculare maxime la persoanele cu DZT2, precum si foarte individualizat, evitand in acelasi timp leziunile fizice si/sau riscurile cardiovasculare.

Citeste si De ce mersul pe jos este bun persoanelor cu diabet si sfaturi pentru o plimbare reusita

Recomandari generale

Copiii si adolescentii cu diabet zaharat de tip 2 ar trebui sa participe la 60 de minute/zi de activitate aeroba de intensitate moderata sau viguroasa, in timp ce este important sa includa exercitii de intarire musculara si de intarire a oaselor in programul lor de exercitii saptamanal, cel putin 3 zile pe saptamana.

Adultii cu diabet zaharat de tip 2 ar trebui sa participe la 150 de minute sau mai mult de exercitii aerobice de intensitate moderata pana la viguroasa pe saptamana, repartizate pe cel putin 3 zile/saptamana, cu cel mult doua zile consecutive fara activitate. Exercitiile de inalta intensitate de durata mai scurta (cel putin 75 de minute/saptamana) pot fi suficiente pentru adultii mai tineri si mai in forma cu diabet zaharat de tip 2.

In acelasi timp, adultii cu DZT2 ar trebui sa participe la 2-3 sesiuni/saptamana de exercitii de anduranta in zile neconsecutive. In ultimii ani, pe langa includerea exercitiului in stilul de viata, comunitatea de cercetare a pus un accent deosebit pe limitarea stilului de viata sedentar. Toti adultii, si in special cei cu diabet de tip 2, ar trebui sa-si reduca timpul zilnic de sedentarism. Din acest motiv, se recomanda ca sederea prelungita sa fie intrerupta la fiecare 30 de minute. Exercitiile de flexibilitate si echilibru sunt recomandate pacientilor mai in varsta cu diabet zaharat de tip 2. Se recomanda includerea lor in programul saptamanal cu o frecventa de 2-3 ori/saptamana. Yoga si Taichi, care sunt exemple de exercitii de echilibru si flexibilitate, pot fi incluse in functie de preferintele individuale in acest scop.

Precautii

La persoanele cu diabet zaharat de tip 2, screening-ul pentru boala coronariana nu este recomandat. Cu toate acestea, trebuie facuta o anamneza atenta, varsta persoanei cu DZ si nivelul anterior de activitate fizica evaluate, factorii de risc cardiovascular si „semnele” atipice ale bolii coronariene trebuie cunoscute. Cu siguranta, persoanele cu DZ cu risc crescut de complicatii macrovasculare ar trebui incurajate sa inceapa cu perioade scurte de exercitii de intensitate scazuta si sa creasca incet intensitatea si durata, pana la limitele tolerabile.

De asemenea, ar trebui evaluate pentru afectiuni in care poate exista o contraindicatie pentru un anumit tip de exercitiu sau o predispozitie la rani, cum ar fi hipertensiune arteriala necontrolata, retinopatie productiva netratata, neuropatie autonoma, neuropatie periferica si antecedente de ulcere ale piciorului sau artropatie Charcot. Cu toate acestea, este un loc comun al comunitatii stiintifice si o adevarata provocare moderna, gasirea modalitatilor care vor face in cele din urma exercitiul fizic tolerabil, prezent constant si parte integranta a protocolului terapeutic al persoanei cu DZT2.