Epifora este termenul medical folosit pentru a descrie o lacrimare excesiva sau persistenta. Lacrimarea ochilor poate aparea la orice varsta, dar este mai frecventa la sugari si batrani.
Epifora poate fi cauzata de diverse afectiuni, unele simple si benigne, precum alergiile sau purtarea lentilelor de contact, iar altele mai grave, precum glaucomul, tumorile sau leziunile corneene.
Cand o persoana se plange de lacrimare excesiva, primul pas este de a determina daca epifora este cauzata de productia crescuta de lacrimi sau de scaderea drenajului lacrimal.
Productia lacrimala – sistemul lacrimal
Lacrimile sunt produse de glandele lacrimale, care sunt situate pe pleoapele superioare, in regiunea superioara-laterala a orbitelor.
Lacrimile produse urmeaza intotdeauna aceeasi cale: parasesc glanda lacrimala, scalda ochii, coboara spre canaliculele lacrimale superioare si inferioare, situate in coltul ochilor cel mai apropiat de nas, si in final sunt drenate prin canalul nazolacrimal spre cavitatea nazala. Aceasta comunicare de la ochi la cavitatea nazala este motivul pentru care ne curge nasul cand plangem.
Cu toate acestea, producerea de lacrimi nu are loc doar atunci cand plangem. Actul de a plange nu face decat sa mareasca mult productia de lacrimi. Daca observati, ochii nostri sunt mereu umezi, cu un invelis subtire numit film lacrimal.
Ochii produc lacrimi in mod constant, cu o rata de 2 microlitri pe minut. Lacrima produsa se raspandeste in tot ochiul si merge catre canaliculele lacrimale de fiecare data cand clipim. In intervalul dintre fiecare clipire, filmul lacrimal se evapora, motiv pentru care simtim disconfort si senzatia de ochi uscat cand nu clipim mult timp.
Filmul lacrimal, pe langa functia sa evidenta de lubrifiere, furnizeaza si substante nutritive, oxigen si anticorpi suprafetei oculare.
Productia de lacrimi depinde de factori hormonali si, de asemenea, de unii stimuli externi, cum ar fi poluarea, alergenii sau traumatismele.
Cauze lacrimare excesiva
Cand pacientul incepe sa lacrimeze frecvent, mai ales daca nu are un stimul clar sa planga, trebuie sa incercam sa aflam daca glanda lacrimala sufera un stimul pentru a produce lacrimi excesiv sau daca canaliculii lacrimali sunt obstructionati si drenajul spre ductul nazolacrimal este alterat.
Prin urmare, vom imparti cauzele rupturii anormale in doua grupuri mari:
- Scaderea drenajului nazolacrimal.
- Cresterea productiei de lacrimi.
Obstructia ductului nazolacrimal
Obstructia ductului nazolacrimal, numita dacriostenoza , este cea mai frecventa cauza a rupturii anormale la copii, mai ales in primul an de viata.
La bebelusi, dacriostenoza este de obicei congenitala, adica este prezenta inca de la nastere din cauza unei malformatii a ductului nazolacrimal, care poate fi unilaterala sau bilaterala.
Bebelusii cu obstructie a canalului nazolacrimal au lacrimare cronica sau intermitenta, formare de cruste sau mucus pe gene si marginea ochiului si, uneori, inrosirea albului ochiului afectat.
In cele mai multe cazuri, blocajul dispare pe masura ce copilul creste. Nu este necesar un tratament special, doar spalati secretiile cu ser fiziologic si masati marginea ochiului de langa nas de doua sau trei ori pe zi pentru a ajuta lacrimile sa se scurga. Daca obstructia nu dispare pana la varsta de 9 luni, este indicata o evaluare oftalmologica.
Cand obstructia este mai complexa, ductul nazolacrimal poate deveni foarte dilatat, provocand o mica tumoare albastruie sub ochi, numita dacriocistocel. In aceste cazuri este necesara si evaluarea de catre un medic oftalmolog, indiferent de varsta bebelusului.
La adulti, obstructia ductului nazolacrimal este dobandita, adica apare pe tot parcursul vietii.
Majoritatea cazurilor de dacriostenoza dobandita apar in mod natural odata cu imbatranirea, datorita modificarilor anatomice ale diametrului canalului nasolacrimal. Din acest motiv, este obisnuit sa gasiti persoane in varsta cu lacrimi. Femeile, in special, au in mod natural un diametru mai mic al canalului nazolacrimal si prezinta un risc mai mare de a se ingusta in timp.
Obstructia creste riscul de infectare a sacului lacrimal, regiunea initiala a ductului nasolacrimal, in care canaliculele superioare si inferioare dreneaza lacrimile din ochi. Aceasta infectie a sacului lacrimal se numeste dacriocistita .
Entropion si ectropion
Doua anomalii structurale ale pleoapelor, numite entropion si ectropion , pot provoca, de asemenea, lacrimare.
Entropionul este o tulburare in care pleoapa se pliaza spre interior (inversarea pleoapei), determinand marginea si genele sa fie in contact permanent cu suprafata oculara. Pe langa stimularea lacrimarii prin iritarea globului ocular, malpozitia pleoapelor ingreuneaza si drenajul in canalul nazo-lacrimal. Ectropionul, la randul sau, este o tulburare in care pleoapa se indoaie spre exterior (eversiune a pleoapei). In acest caz, lacrimarea apare deoarece eversia pleoapei lasa suprafata oculara mai expusa, provocand iritatii, si pentru ca malpozitionarea pleoapelor modifica calea naturala a lacrimilor in canalul nazolacrimal.
Atat entropionul, cat si ectropionul apar de obicei in mod natural odata cu imbatranirea, dar pot fi cauzate si de inflamatie cronica, interventii chirurgicale sau traumatisme oculare.
Alte cauze ale obstructiei drenajului lacrimal
In afara de imbatranire, alti factori care pot provoca obstructia canalului nazolacrimal sunt:
- Traumatisme oculare.
- Leziuni nazale
- Chimioterapia.
- Radioterapia, cum ar fi iod radioactiv pentru tratarea tumorilor tiroidiene.
- Utilizarea prelungita a picaturilor oftalmice, in special a celor care contin iodura de echotiofat, adrenalina sau pilocarpina.
- Tumori, in special ale sacului lacrimal, genelor sau ductului nazolacrimal.
- Infectii oculare (infectiile cu bacterii, virusi, ciuperci si chiar paraziti au fost deja descrise ca cauze ale obstructiei drenajului lacrimal).
- Sinuzita .
- Boli inflamatorii sistemice, cum ar fi sarcoidoza, boala Kawasaki, sclerodermia sau granulomatoza Wegener (denumita acum granulomatoza cu poliangeita).
- Obstructii mecanice ale drenajului lacrimal cauzate de corpi straini, in general de dacrioliti, pietre mici care se formeaza in portiunea interna a canalului lacrimal in urma unui proces infectios in structura oculara.
- Operatiile anterioare la ochi, pleoape, nas sau sinusuri pot cicatrici sistemul lacrimal si pot provoca blocaje.
Cresterea productiei de lacrimi
Orice anomalie care provoaca iritarea conjunctivei sau a corneei poate creste productia de lacrimi.
In aceste cazuri, lacrimarea este de obicei insotita de alte semne si simptome, cum ar fi ochi rosii, durere, ochi uscati sau simptome virale.
Principalele cauze ale rupturii din cauza cresterii productiei de lacrimi sunt:
- Conjunctivita (virala, bacteriana sau alergica).
- Rinita alergica .
- Alergii.
- Blefarita (inflamatia pleoapelor).
- Infectii ale tractului respirator superior, cum ar fi gripa sau raceala.
- Trichiazis (directia anormala a genelor, care ajung sa atinga globul ocular, provocand iritatii).
- Glaucom.
- Leziune sau inflamatie a corneei.
- Lentile de contact care nu se potrivesc .
- Migrena sau cefalee in cluster.
- Sindromul ochiului uscat.
Desi poate parea paradoxal, sindromul de ochi uscat este una dintre cele mai frecvente cauze de lacrimare. Ochii uscati sunt un stimulent puternic pentru cresterea productiei de lacrimi, dar lacrimile produse in aceasta boala sunt adesea de proasta calitate, incapabile sa umezeze in mod adecvat ochii, creand un cerc vicios.
Diagnostic
Pacientii cu lacrimare constanta trebuie evaluati de un oftalmolog.
Pe langa istoricul medical, care poate indica o cauza secundara a lacrimarii, cum ar fi migrena, alergii, boli sistemice, utilizarea medicamentelor, istoric de traumatism etc., medicul oftalmolog va efectua si o examinare atenta a ochilor, privind pentru leziuni la nivelul corneei, prezenta corpurilor straine, modificari ale pleoapelor si semne de infectie oculara.
Daca exista indoieli cu privire la diagnostic, medicul oftalmolog poate efectua unele teste, cum ar fi:
- Test de retinere a picaturilor pentru ochi : medicul picura o picatura pentru ochi vopsita si urmareste cat timp dureaza ochiul sa-l scurga.
- Testul de permeabilitate a canalului lacrimal : Medicul foloseste o canula mica pentru a aplica putin ser in coltul pleoapelor si observa daca exista obstructie la drenajul acesteia.
- Dacriocistografie : Acesta este un test in care medicul injecteaza putin colorant prin canalul lacrimal si apoi capteaza imaginile folosind tomografia liniara. Acest test poate identifica locatia obstructiei.
Tratament lacrimare excesiva
Tratamentul epiforei depinde de cauza acesteia. Daca pacientul are o infectie oculara, tratamentul include vindecarea infectiei; daca exista un corp strain, acesta trebuie indepartat; daca este o alergie, tratamentul pentru ameliorarea simptomelor si evitarea factorilor care declanseaza reactii alergice ajuta la reducerea lacrimarii.
La bebelusi, lacrimarea dispare de obicei spontan in timp si singura masura sugerata este masajul frecvent al coltului ochiului pentru a facilita drenajul lacrimilor. Daca tabloul nu se imbunatateste dupa varsta de un an, sau daca bebelusul prezinta semne de dacriocistocel, tratamentul este de obicei chirurgical, pentru a debloca ductul nasolacrimal.
La adulti si varstnici, dacriostenoza, ectropionul si entropionul pot fi corectate chirurgical.
Dacriocistita trebuie tratata cu antibiotice si interventie chirurgicala pentru a o indeparta.
Referinte
- Epiphora – StatPearls – Biblioteca Nationala de Medicina NIH.
- Dacriostenoza – StatPearls – Biblioteca Nationala de Medicina a NIH.
- Abordarea copilului cu lacrimi persistente – UpToDate.
- Obstructia congenitala a canalului nazolacrimal (dacriostenoza) si dacriocistocel – UpToDate.
- Blefarita – UpToDate.
- Glanda lacrimala imbatranita: modificari de structura si functie – Suprafata oculara.
- Istoria naturala a epiforei in copilarie – Colegiul Regal al Oftalmologilor.
- Imagini: Depositphotos , 123RF.
