Teste ale functiei hepatice se refera la setul de elemente masurate in sange care ofera indicatii asupra functionarii ficatului si a cailor biliare. Teste ale functiei hepatice poate fi numita si analize pentru evaluarea functiei hepatice..
Testele ale functiei hepatice consta in masurarea urmatoarelor substante:
- AST (aspartat aminotransferaza) si ALT (alanin aminotransferaza), denumite anterior GDT (glutamic oxaloacetic transaminase) si respectiv GPT (glutamic piruvic transaminase),*.
- Fosfataza alcalina.
- GGT sau Gamma GT (Gamma glutamil transpeptidaza).
- Bilirubine (directe, indirecte si totale).
- TAP (timp de protrombina activat) sau TP (timp de protrombina) si INR.
- Albumina.
- 5′ nucleotidaza (5’NTD).
- LDH (lactat dehidrogenaza).
* TGO si AST, precum si TGP si ALT, sunt acronime diferite pentru aceeasi enzima. Pentru a nu crea confuzie, de acum inainte voi folosi doar abrevierile TGO si TGP, care sunt in continuare cele mai folosite.
In general, la pacientii asimptomatici fara boala hepatica cunoscuta, doar primele patru elemente sunt de obicei solicitate (TGO, TGP, Alkaline Phosphatase si Gamma GT) ca teste de screening pentru a identifica orice boala ascunsa a ficatului si/sau a cailor biliare.
La pacientii despre care se stie ca au probleme hepatice, masurarea tuturor elementelor este necesara pentru o mai buna evaluare a functiei hepatice.
Ce sunt transaminazele (TGP si TGO)?
Transaminazele sau aminotransferazele sunt enzime prezente in celulele corpului nostru, responsabile de metabolizarea unor proteine. Cele doua aminotransferaze principale sunt GOT (glutamic oxaloacetic transaminase) si GPT (glutamic pyruvic transaminase).
Aceste enzime sunt prezente in diferite celule ale corpului nostru si ambele sunt prezente in cantitati mari in hepatocite (celule hepatice).
De fiecare data cand celulele care contin TGO si/sau TGP sunt ranite, aceste enzime „se scurg” in sange, crescand concentratia lor in sange. Prin urmare, este usor de inteles de ce bolile hepatice, care se desfasoara cu leziuni ale hepatocitelor, curs cu niveluri sanguine crescute de TGO si TGP.
TGO este prezent si in celulele musculare si cardiace, in timp ce TGP se gaseste aproape exclusiv in celulele hepatice. Prin urmare, GDT este mai specific pentru boala hepatica decat GDT.
Cu cateva decenii in urma, cand markerii actuali ai infarctului miocardic nu existau inca, am folosit GDT ca marker al afectarii cardiace la pacientii cu suspiciune de ischemie cardiaca. Dintr-un motiv evident, in aceste cazuri, doar TGO a fost crescut, TGP ramanand la niveluri normale, deoarece acesta din urma exista practic doar in ficat.
Deoarece cele doua enzime sunt prezente in cantitati similare in celulele hepatice, bolile acestui organ evolueaza cu cresterea atat a TGO, cat si a TGP.
Principalele boli care provoaca cresterea transaminazelor sunt:
- Hepatita virala.
- Ciroza hepatica.
- Steatohepatita.
- Abuzul de bauturi alcoolice.
- Leziuni hepatice cauzate de medicamente si medicamente (hepatita medicamentoasa).
- Insuficienta cardiaca.
- Ischemie hepatica (hepatita ischemica).
- Cancer de ficat.
- Boli musculare.
- Hepatita autoimuna*.
- Boala Wilson*.
- Deficit de alfa-1-antitripsina*.
- Hemocromatoza*.
* Boli rare care deseori evolueaza cu leziuni hepatice si cresterea TGO si TGP.
Valorile TGO si TGP
Valorile normale variaza de la laborator la laborator, dar limita superioara este intotdeauna in jur de 40 si 50 U/L.
- Valorile de pana la trei ori mai mari decat limita sunt nespecifice si pot insemna afectarea altor organe decat ficatul. Leziunile musculare si hipotiroidismul sunt cauze posibile ale cresterilor mici, in special GDT. Leziunile cailor biliare pot aparea si cu cresteri mici ale transaminazelor, asociate in mod normal cu cresteri mari ale GGT si fosfatazei alcaline (va explic mai tarziu).
- TGO si TGP peste 150 U/L sugereaza cu tarie ca exista un proces care cauzeaza moartea celulelor hepatice.
- SGOT si SGPT mai mari de 1000 U/L sunt de obicei cauzate de hepatita virala, hepatita indusa de medicamente ( intoxicatia cu paracetamol este mai frecventa ) sau hepatita ischemica.
Pe langa valoarea absoluta a transaminazelor, un alt sfat este sa comparati relatia dintre TGO si TGP.
In mod normal, raportul TGO/TGP este egal cu 0,8, adica TGP este de obicei putin mai mare decat TGO.
In hepatita cu abuz de alcool, SGOT creste mai mult, devenind de cel putin doua ori SGT (SGT/SGT > 2). In cazurile de ciroza, valorile sunt de obicei similare (TGO/TGP = 1).
Evident, acestea sunt doar sfaturi care ghideaza calea de urmat in investigatia de diagnostic. Aceste date singure nu stabilesc niciun diagnostic.
Este important de subliniat ca este perfect posibil sa aveti boala hepatica cronica si sa aveti transaminaze normale. Acest lucru este foarte frecvent la persoanele cu hepatita cronica C, de exemplu. Prin urmare, absenta modificarilor in TGO si TGP nu exclude boala hepatica.
LDH este o enzima prezenta in diferite tesuturi ale corpului. In cazurile de leziuni hepatice, valorile acestora cresc si ele. Este, totusi, mult mai putin specific pentru ficat decat TGO si TGP. Dar este intotdeauna inca o bucata de date care trebuie luata in considerare.
Ce sunt fosfataza alcalina (ALP) si Gamma GT (GGT)?
In timp ce transaminazele sunt folosite pentru a evalua deteriorarea celulelor hepatice, fosfataza alcalina si Gamma GT sunt enzime care sunt crescute atunci cand exista leziuni ale cailor biliare.
Ficatul produce bila, care este drenata prin canalele biliare. Arborele biliar se naste in ficat si ramurile sale ajung sa se uneasca, formand un canal biliar comun, deja in afara ficatului, numit canal biliar comun.
GGT si fosfataza alcalina sunt enzime prezente in celulele tractului biliar si, in mod similar cu TGO si TGP, deteriorarea acestor celule determina o crestere a enzimelor lor in sange.
Cu toate acestea, GGT si FA nu sunt la fel de specifice pentru tractul biliar ca TGO si, in special, TGP sunt pentru ficat. Fosfataza alcalina poate fi gasita din abundenta in alte cateva organe, in special in oase, placenta si intestine. Gamma GT se gaseste si in inima, pancreas si ficat insusi.
In general, ceea ce sugereaza leziuni ale tractului biliar este cresterea concomitenta a ambelor enzime. Principalele patologii care apar cu o crestere comuna a GGT si a fosfatazei alcaline sunt:
- Obstructia cailor biliare.
- Ciroza biliara primara.
- Colangita (infectie a cailor biliare).
- Cancer al cailor biliare.
- Utilizarea unor medicamente (corticosteroizi, barbiturice si fenitoina).
Abuzul de bauturi alcoolice determina de obicei o crestere mai mare a GGT decat fosfataza alcalina. Un pacient cu o crestere a TGO mai mare decat TGP si GGT mai mare decat fosfataza alcalina are probabil boala hepatica cauzata de alcool.
Bolile hepatice care provoaca leziuni ale cailor biliare intrahepatice se pot prezenta cu o crestere a TGO, TGP si, de asemenea, GGT si AF. De asemenea, obstructiile tractului biliar care apar cu afectarea ficatului se pot prezenta si cu cresterea acestor 4 enzime.
5′-Nucleotidaza (5NT) este o alta enzima prezenta in caile biliare, similara cu GGT. Cresterea lui are acelasi sens. Acest test, totusi, este mult mai putin utilizat decat FA si GGT.
Ce sunt bilirubinele?
Bilirubinele sunt resturi de la distrugerea globulelor rosii vechi si defecte efectuate de splina, un organ situat in cadranul stang sus al abdomenului.
Bilirubina produsa in splina este transportata de sange catre ficat, unde este procesata si eliminata in bila. Bila este eliberata in intestin, participa la digestie si, ulterior, este eliminata in scaun (de unde culoarea sa maro).
Bilirubina din splina se numeste bilirubina indirecta , in timp ce cea transformata in ficat este bilirubina directa .
In analizele de sange am putut masura ambele tipuri de bilirubina. In functie de tipul care este marit, putem avea o idee despre cauza acestuia.
Daca, de exemplu, avem o boala care creste distrugerea globulelor rosii (hemoliza), vom avea o crestere a bilirubinei indirecte in sange. In acelasi mod, daca ficatul nostru este bolnav si nu functioneaza bine, transformarea bilirubinei indirecte in directa este afectata, determinand acumularea primei.
Unii oameni au modificari genetice si nu pot conjuga bilirubina indirecta in directa. Cea mai frecventa alterare este sindromul Gilbert, care este prezent la pana la 7% din populatie. Acest sindrom este adesea descoperit intamplator la comandarea unei hepatograme. (a se citi: SINDROMUL GILBERT, CRIGLER-NAJJAR si DUBIN-JOHNSON ).
Pe de alta parte, sunt cazuri in care bilirubina este transformata in bilirubina directa, dar ficatul nu o poate elimina, determinand acumularea ei in sange. Acest lucru poate aparea in cazurile de obstructie a cailor biliare comune, fie prin pietre, fie prin neoplasme.
In cazurile de hepatita acuta, pot aparea edem ale cailor biliare intrahepatice si dificultatea celulelor hepatice in excretia directa a bilirubinei.
Bilirubina totala este suma directa si indirecta. Ori de cate ori valoarea sa sanguina este mai mare de 2 mg/dL, pacientul prezinta de obicei icter (piele galbuie), care este manifestarea clinica a depunerii de bilirubina in piele.
Cand icterul apare din cauza cresterii bilirubinei directe, inseamna ca nu poate ajunge in intestine. Este obisnuit ca scaunul sa fie foarte clar, aproape alb, din cauza lipsei de excretie a pigmentului sau.
Alte seturi de teste a functiei hepatice
Odata stabilit diagnosticul de afectare hepatica, este posibil sa aveti o idee despre gradul de insuficienta hepatica. Cele doua seturi principale in acest scop sunt albumina si TAP (TP).
Albumina este o proteina produsa in ficat, iar o scadere a nivelurilor din sange poate indica o functionare proasta a ficatului.
De asemenea, ficatul participa si la producerea vitaminei K, care este implicata in procesul de coagulare a sangelui. Persoanele cu insuficienta hepatica au dificultati mai mari in coagularea sangelui, care pot fi masurate prin masurarea TAP (PT) sau prin INR.
Referințe
- Alanina aminotransferaza (ALT) – Teste de laborator online.
- Aspartat Aminotransferaza (AST) – Teste de laborator online.
- Liver Panel – Teste de laborator online.
- Abordarea pacientului cu teste biochimice și funcționale hepatice anormale – UpToDate.
- Teste biochimice hepatice care detectează leziuni ale hepatocitelor – UpToDate.
- Măsuri enzimatice ale colestazei (de exemplu, fosfatază alcalină, 5′-nucleotidază, gamma-glutamil transpeptidază) – UpToDate.
- Evaluarea rezultatelor anormale ale testelor biochimice hepatice: iepurele bate în sfârșit broasca testoasă? – Jurnalul de Hepatologie.
